Afirmația referitoare la Înaltul Pimen îi aparține lui Gavril Mîrza, fostul președinte al Consiliului Județean Suceava pentru mai multe mandate, și a fost făcută într-un interviu acordat postului nostru de radio în această dimineață.
Radio Top: Domnule Mîrza, ați contabilizat cîte întîlniri ați avut de-a lungul carierei dumneavoastră cu Înaltul Pimen?
Gavril Mîrza: Nu cred că putea fi ținută o evidență, pentru că au fost foarte dese, mai ales că am fost 16 ani la Consiliul Județean. Întîlnirile erau și de cîteva ori pe săptămîna uneori. Sigur că vestea m-a șocat și pe mine și mă încearcă un profund regret trecerea la cele veșnice a unei asemenea personalități.
R.T.: Relația dumneavoastră cu Înaltul Pimen a fost una caldă sau a cunoscut și perioade turbulente?
G.M: A fost o relație instituțională, dar și omenească bună ,pentru că nu țineam neapărat să fie aprobată părerea lui. În dialog se stabileau întotdeauna lucrurile cele mai bune, soluțiile cele mai bune în a rezolva o serie de probleme. Sigur, este un profund regret pentru mine, este o pierdere deosebită pentru Biserica Ortodoxă Română, pentru Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților și pentru credincioșii din această zonă, pentru că îl iubea foarte mult, și credincioșii îl iubeau foarte mult pentru că era un om apropiat mult sufletește de toți oamenii, dar mai ales de cei aflați în necazuri și suferință. De fapt, acest lucru l-a determinat și a ctitorit și ridicat o serie de cămine de bătrîni, cămine de copii orfani și, sigur, că exemple pot fi date multe, dar aș aminti căminul de bătrîni de la Suceava, de la Bogdănești, de centrul de copii orfani de la Rădăuți, Dolhasca, ș.a.m.d. Un om care se apleca la necazurile semenilor și era întotdeauna un exemplu de omenie pentru noi toți. De altfel, de la numirea sa în funcția de arhiepiscop vreau să spun că cred că în județul Suceava s-au ridicat, ctitorit de către Sfinția Sa peste 150 de lăcașuri de cult: mănăstiri, biserici, schituri și, sigu,r unele trecute de la un rang la altul pentru că s-au dezvoltat.
R.T.: Domnule Mîrza, ați fost la Sfîntul Ioan? Ați trecut pe acolo?
G.M.: Nu. N-am ajuns. Ajung pînă la slujbă sau chiar la slujbă. Ceea ce vreau să mai spun este faptul că a ținut foarte mult la acest județ, la oamenii de aici, pe care mereu îi aprecia ca fiind gospodari deosebiți, harnici. De multe ori spunea că este fiu adoptiv al Bucovinei. Și desigur și locul de veci l-a ales aici pentru a avea o legătură de suflet cu aceste meleaguri. Dumnezeu să îl ierte și să-l odihnească în pace. Am pierdut un ierarh, un ctitor și un om deosebit. Fie țărîna ușoară.
