Profesorul Marin Barbu susține că Mircea Lucescu ”a murit pentru fotbal” și că acesta ar fi putut să mai trăiască cîțiva ani dacă s-ar fi depărtat un pic de fenomen. Într-o intervenție telefonică la Radio Top Suceava, domnul Barbu a mai spus că pe vremea cînd era jucător la FC Brașov, la finele anilor ’80, la intervenția antrenorului său, Costică Ștefănescu, a primit o pereche de ghete cadou din partea lui Mircea Lucescu, cae era antrenorul lui Dinamo București. Marin Barbu a fost antrenorul fostei echipe de primă ligă Foresta Suceava, iar în prezent este observator de joc la meciurile de primă ligă și căutător de talente pentru Sepsi OSK Sfîntu Gheorghe.
A declarat Marin Barbu: ”Am pierdut un mare om de fotbal, prin mîinile căruia au trecut foarte mulți jucători, el lansîndu-i, el avînd ochiul care i-a văzut. Păcat că, cîteodată, fotbalul nu merită să-l iubești așa mult cum l-a iubit Mircea Lucescu, pentru că el a murit pentru fotbal. Și vedeți că neavînd curaj antrenorii mai tineri să preia echipa națională, a preluat el și acest lucru i-a adus sfîrșitul. Fotbalul românesc a pierdut un sfătuitor bun”.
Marin Barbu a fost de acord că pasiunea pentru fotbal l-a ținut pe Mircea Lucescu în viață, dar a adăugat: ”Pe mine, într-un fel, mă miră că oamenii care stau bine financiar nu mai au grijă de sănătatea lor. Eu cred că la vîrsta dînsului trebuia să aibă mult mai multă grijă de el și să lase fotbalul să-l vadă numai la televizor. Era un om care fizic arăta bine, cred că mai putea să trăiască cîțiva ani avînd în vedere constituția lui sportivă. Dar, din păcate, a crezut prea mult că poate califica Naționala României la Campionatul Mondial. Din păcate, după cum am văzut cu toții, n-a avut ce trebuie”.
Întrebat dacă s-a intersectat vreodată cu domnul Lucescu, domnul Barbu a spus: ”O, da, de multe ori. Chiar cînd jucam la Brașov. Eu am numărul mic la picior, port 38,5 spre 39, și nu se găseau ghete. Și atunci Costică Ștefănescu a apelat la nea Mircea și mi-a trimis o pereche de ghete Adidas nou-nouțe, Adidas originale, mi le-a făcut cadou. Și, din păcate, de cîte ori am jucat cu el i-am creat necazuri. I-am bătut o dată cu 1-0 la Brașov, am făcut în ’90 2-2 la Brașov, am condus cu 2-0. El iubea mingicarii, cum să spun, a avut o dragoste aparte față de ei”.
