Universitatea <Ștefan cel Mare> din Suceava regretă nespus trecerea la cele veșnice a profesorului universitar doctor Nicolae Ursulescu, la vîrsta de 80 de ani, după o lungă suferință. În 2009, USV i-a conferit profesorului titlul de Doctor Honoris Causa, în semn de recunoștință pentru meritele sale deosebite în cercetarea istoriei vechi a Bucovinei și în dezvoltarea învățămîntului de profil. Într-un comunicat al instituției academice se arată: „Eminent arheolog și istoric, specializat în istoria străveche și veche carpato-danubiană și sud-est europeană, dascăl dedicat și mentor a zeci de generații de studenți, masteranzi și doctoranzi, profesorul Nicolae Ursulescu a fost legat, prin toate fibrele ființei sale, de învățămîntul universitar din Cetatea Sucevei. Aici a desfășurat o bogată activitate de cercetare științifică și didactică între anii 1968 și 1984, mai întîi la nou înființatul, pe atunci, Institut Pedagogic din Suceava, ulterior devenit Institutul de Învățămînt Superior. După 1990, a activat în cadrul Facultății de Litere şi Ştiinţe, apoi a celei de Istorie-Geografie a Universității <Ștefan cel Mare>, în calitate de profesor asociat, titular fiind la Universitatea ieșeană. Minte creatoare, spirit dinamic și întreprinzător, a contribuit esențial, cu seriozitate, pasiune, generozitate și dăruire la dezvoltarea învățămîntului arheologic și istoric est-carpatic și național. Bucovina, cu istoria sa deosebită, a fost, întotdeauna, în inima și mintea Profesorului, așa cum se regăsește în investigațiile arheologice efectuate timp de decenii și în scrierile sale. La toate acestea se adaugă Omenia sa, materializată în sprijinul mărinimos și dezinteresat, răsfrînt deopotrivă asupra tuturor celor cu care a lucrat, colaborat și interacționat, ca magistru, om de știință, coleg, prieten sau cetățean”. În comunicat se precizează: „Acum, cu nemărginită întristare, la despărțirea de Magistrul și Omul Nicolae Ursulescu, Universitatea din Suceava este mai săracă cu un Spiritus Eminens. Noi, toți cei care l-am cunoscut și am colaborat, colegi, discipoli, prieteni, ca dovadă a recunoștinței noastre, sîntem datori să ducem mai departe memoria vieții și operei celui plecat în Eternitate. Amintire vie și luminoasă!”.
