În opinia profesoarei de franceză Mariana Ciupu, inspectoratele școlare ar trebui să existe și să funcționeze actuala formulă. Noua Lege a Educației prevede reorganizarea inspectoratelor școlare și transformarea acestora în direcții județene de învățămînt preuniversitar, iar o parte din atribuțiile actualelor inspectorate să fie preluate de birourile județene ARACIIP. Doamna Ciupu a reacționat după ce în spațiul public s-a vehiculat ideea că inspectoratele școlare ar trebui chiar desființate, „întrucât o foarte bună parte a opiniei publice consideră că ar fi instituții de stat neproductive, care consumă din bugetul de stat, fără a oferi neapărat plus valoare în educație”.
Mariana Ciupu este directoarea adjunctă a Școlii Gimnaziale nr. 4 Suceava și a fost o vreme inspector de limbi moderne în cadrul Inspectoratului Școlar Suceava. Doamna Ciupu a transmis un punct de vedere legat de acest subiect pe adresa postului nostru de radio, dar a specificat că ”este un punct de vedere personal, și nu implică Școala Gimnazială nr. 4 Suceava, nici Inspectoratul Școlar Județean Suceava”.
Spune profesoara Ciupu: ”Din punctul meu de vedere, inspectoratele școlare județene ar trebui să fie păstrate în forma actuală, atribuțiile ar trebui să fie aceleași, însă ar fi bine dacă recrutarea inspectorilor școlari s-ar realiza prin concurs, pentru mandate de 4 ani școlari, care să le ofere predictibilitate în carieră și să le permită asumarea unor inițiative coerente și a unor proiecte de anvergură, pe termen lung. În trecut, când eram doar cadru didactic, nu prea înțelegeam nici eu misiunea inspectorilor școlari, pentru că nu cream probleme, îmi vedeam de activitățile mele de profesoară, și nici nu au existat persoane care să îmi creeze probleme deosebite, pe care să nu le pot gestiona personal în mod profesionist și obiectiv. Însă, de când am început să mă implic în managementul educațional, în calitate de director adjunct și de inspector școlar, am înțeles mai bine misiunea inspectorilor școlari, pentru că au existat contexte în care am intervenit și în care am avut nevoie de intervenția inspectoratului școlar pentru gestionarea unor situații din mediul școlar și din management. Inspectoratele școlare există și în Franța, și acționează foarte ferm în cazul derapajelor. Într-o lume ideală, corectă sau măcar cu intenții de corectitudine și imparțialitate, și într-o comunitate evoluată din punct de vedere al mentalităților, toți managerii de școală ar acționa responsabil, în spiritul legii și al actelor normative, din conștiință proprie.
Din păcate, contextul educațional românesc este semnificativ și inevitabil influențat de cultura balcanică, astfel încât, în spațiul educațional românesc, există un număr restrâns de directori cu comportament abuziv, cu înclinație către abuz de putere și denaturarea adevărului în scopul deținerii controlului absolut, dintr-o sete patologică de putere. În aceste spețe, de multe ori, simplul fapt că instituția inspectoratului școlar există reprezintă o garanție a echilibrului instituțional și al bunului mers al lucrurilor în unele școli, în care unii directori respectă legile doar pentru că au superiori care îi controlează și care îi pot sancționa. În aceste situații rare, intervenția inspectoratului școlar prin control, monitorizare și îndrumare este una benefică și asigură stabilitatea la nivelul acelor școli.
Realitatea educațională românească încă nu s-a maturizat într-atât de mult încât managementul educațional să poată funcționa autonom, fără foruri superioare. În plus, inspectoratele școlare, prin organizarea concursurilor și a olimpiadelor școlare, facilitează experiențe unice și oferă șanse egale elevilor cu performanțe înalte, indiferent de mediul socio-economic în care s-au născut și au crescut, aspect pozitiv, care nu există în alte țări mai dezvoltate, fiind specific contextului educațional românesc, având de cele mai multe ori impact decisiv în cariera unor persoane, pentru care școala a fost și este singura șansă”.
