”Veniți pe la 5 fără un sfert, pentru că lumea a început, deja, să vină”. Citat aproximativ din Ciprian Anton, directorul Liceului cu Program Sportiv Suceava, înaintea meciului de handbal masculin din Liga Zimbrilor dintre CS Universitatea și campioana, Dinamo București. Partida găzduită de sala de sport a LPS pe 2 septembrie era programată să înceapă la ora 17.30.
”Cum vă place?”. La sala de sport se referea domnul Anton, sală care tocmai trecuse printr-un proces de împrospătare. Suprafața de joc arată foarte bine. Mai trebuie de pus scaunele. Bine că nu au fost montate, pentru că altfel nu ar fi încăput aproximativ 400 de spectatori, ci mult mai puțin, și ar fi fost păcat. Și bine că renovarea a fost terminată la timp, pentru că altfel ar fi trebuit la CS Universitatea să joace pe la Botoșani cu campioana, ceea ce ar fi fost mai mare rușinea.
La 5 fără un sfert, cam jumătate de sală era ocupată. Mulți dintre cei care se aflau deja în tribune păreau să se cunoască cu cei care se pregăteau să-și ia în primire rolul de spectator. Foarte mulți copii, domnișoare și doamne care se mișcau cu dezinvoltură, semn că mai fuseseră la meciurile de handbal. Asta însemna că urmează o întîlnire în timpul căreia nu se va huidui și nu se va înjura ca pe stadion la meciurile de fotbal. Media de vîrstă, undeva pe la 35 de ani. Media ar fi fost undeva mai jos, dacă la meci nu ar fi asistat cîteva doamne și cîțiva domni cu părul alb, foarte probabil rude cu jucătorii. Unul dintre cei care au ”stricat-o” a fost tatăl handbalistului Tîrzioru, despre care am înțeles că ar fi primar la Săveni, în județul vecin și prieten Botoșani. Cu siguranță că locuitorii din Săveni vor avea o săptămînă viitoare foarte bună, pentru că fiul primarului a avut o prestație solidă.
Printre cei care au căutat un loc în tribunele sălii de sport și au avut noroc s-au numărat prefectul Alexandru Moldovan, vicepreședintele Consiliului Județean Vasile Tofan și viceprimarul Lucian Harșovschi. De la domnul Tofan am aflat că un abonament pe un an întreg costă doar 150 de lei.
La încălzire, vedetele lui Dinamo au lăsat impresia că au venit la Suceava să strice porțile, pentru că loveau cu mingea doar barele. Intenționat, bineînțeles. Din modul cum se mișcau și cum aruncau mingea îți dădeai seama că este vorba despre niște adevărați meseriași. De partea cealaltă, jucătorii echipei noastre se mișcau și ei cu dezinvoltură, părînd pregătiți să înfrunte fără teamă echipa care anul acesta își propune să ajungă cât mai sus în Liga Campionilor. Și normal, dacă sînt pregătiți de superstarul mondial Xavi Pascual și dacă în echipă au internaționali români și străini.
Pe măsură ce se apropia ora de începere a meciului sala se umplea de spectatori veniți să urmărească un spectacol. Zîmbetele instalate confortabil pe fețele oamenilor îți spuneau acest lucru, fără să le fi întrebat cineva. Fundalul sonor a contribuit la atmosfera deosebită care pusese stăpînire pe sala LPS, acesta jucînd un rol important, la fel cum se întîmplă cu muzica în filmele lui Guy Ritchie. Au acoperit cît au putut scîrțitul pantofilor sport în contact cu sprafața de joc proaspătă și sunetul produs de contactul mingii cu barele porților AC/DC, Imagine Dragone și The Script.
După încălzire a urmat o scurtă vizită la vestiare, iar la revenirea sportivilor pe teren aceștia au putut constata că temperatura crescuse cu cîteva grade. Cîteva grade lăsate de ei în timpul antrenamentului și alte grade adăugate de spectatorii care aplaudau și încurajau echipa gazdă. Dinamoviștii au intrat primii, fiind primiți cu amiciție. La intrarea sucevenilor pe teren a fost altceva. A fost prietenie. Temperatura a mai crescut un pic pentru că din boxe răsuna superhitul AC/DC Thunderstruck!
Și a început meciul! Talent, implicare, viteză, forță. S-a mers cap la cap pentru o vreme. Nu prea multă. După care, Dinamo a început să se distanțeze. Diferența de valoare și de experiență a început să-și spună cuvîntul. Iar la handbal cuvîntul e cuvînt. Însă, sucevenii s-au ținut după dinamoviști, pentru că au cu ce: au valoare, au curaj și au încredere în forțele proprii. Sucevenii au creat cîteva faze superbe, pe care, dacă ar fi putut, dinamoviștii le-ar fi decupat și le-ar fi luat cu ei, pentru a le putea folosi în meciurile din Liga Campionilor. Aș vrea să nominalizez cîțiva jucători suceveni pentru prestațiile lor deosebite, dar mi-e teamă să nu greșesc și, astfel, să nedreptățesc pe cineva. Totuși, am să fac o excepție: Daniel Stanciuc. Talent, tupeu, în sensul bun al cuvîntului, și siguranță la un jucător atît de tînăr, mai rar.
”Vinovați” de jocul echipei sînt antrenorul principal, Petru Ghervan, care, ca de fiecare dată, a stat în picioare tot meciul pentru a se putea agita cît mai mult, și ajutoarele sale, Bogdan Șoldănescu, care la fizicul pe care-l are și-acum ar putea intra în teren, și Iulian Andrei, care a trăit atît de tare partida încît arbitrii l-au trimis să stea mai departe de banca de rezerve.
Au fost sunetul tobei bătute cu responsabilitate de unul dintre spectatori care nu le-a permis palmelor și piepturilor spectatorilor să doarmă, dar și niște vuvuzele a căror intenție a fost aceea de a perturba jocul dinamoviștilor. Însă, atunci cînd ai doi metri și o detentă ca a alui Cristiano Ronaldo nici sunetul sirenei de tren nu te împiedică să marchezi.
CS Universitatea Suceava – Dinamo București a fost mai mult decît un meci de handbal. A fost un spectacol pentru toate vîrstele. De fapt, a fost mai multe decît un spectacol, pentru că la teatru, de exemplu, actorii nu bat palma cu spectatorii la final. Jucătorii celor două echipe și antrenorii lor au făcut-o.
Fotografiile realizate cu telefonul mobil au ieșit foarte prost. Noroc de fotografiile făcute cu un aparat profesionist de un profesionist. Este vorba despre Fotograful Sportiv, căruia Radio Top îi mulțumește.
Și încă ceva: Dinamo a cîștigat cu 38 la 32, la pauză 21 la 17. Dacă ai marcat 32 de goluri în poarta lui Dinamo înseamnă că ai jucat. Ai jucat un rol important în cadrul spectacolului.
