Zona Industrială din cartierul Burdujeni mai are un pic şi e gata. Definitiv. Buldozerele şi excavatoarele duc în prezent bătălia finală cu ultima rămăşiţă a industriei comuniste pe care capitaliştii au exploatat-o la maxim, pentru ca acum să-i semneze condamnarea la moarte. Este vorba despre fabrica de celuloză şi hîrtie „Ambro”, de fapt, ce-a mai rămas din ea. Întreprinderea la care lucrau cîndva 3.000 de oameni mai are vreo 400 de angajaţi, care, după demolarea acesteia, vor trebui să-şi caute de lucru în altă parte. Întreprinderea este demolată fiindcă fierul vechi încă se vinde bine, dar şi pentru că mai sînt năuci dispuşi să cumpere teren pentru a construi locuinţe ori spaţii comerciale. Pentru francezii de la „Rossmann”, compania care a cumpărat fabrica de celuloză şi hîrtie, „Ambro” a fost şi încă este o afacere extrem de profitabilă, însă pentru unii suceveni, dar şi pentru bugetul municipiului şi cel al asigurărilor sociale reprezintă o afacere foarte proastă. Francezii de la „Rossmann” spun că, totuşi, „Ambro” nu se va închide de tot. Asta să i-o zică lui mutu, dar nu fotbalistului legitimat la echipa franceză de primă ligă Ajaccio. Dacă fabrica nu se va închide mîine de tot, acest lucru oricum se va întîmpla poimîine. Trebuie să fii copil să crezi că va veni cineva să cumpere teren pentru a ridica blocuri ştiind că în coasta acestora va rămîne o fabrică. Una care cam poluează. Aşadar, „Rossmann”-ul, dacă vrea să facă vagoane de bani nu doar din vînzarea fierului, ci şi din valorificarea terenului, va trebui să le dea asigurări eventualilor cumpărători că va închide întreprinderea. De tot. Fără să vrea, compania franceză distruge unul din proiectele cu care USL a defilat în campaniile electorale de anul trecut: parcul industrial. Un parc care ar urma să fie înfiinţat nu departe de „Ambro”. Însă, cine ar veni într-un parc industrial situat în imediata vecinătate a unor locuinţe şi a unor centre comerciale? Nimeni. De aceea, pînă la urmă, parcul industrial va fi un parc dintr-ăla cu iarbă şi cu bănci.
