„Mă simt extraordinar de rău, acum, în Parlamentul României. Nu mi-e bine absolut deloc. Nici nu au cum să gîndească oamenii, să gîndească cetățenii frumos la un parlamentar cînd Parlamentul României este într-o inactivitate aproape completă, aproape desăvîrșită, și singurele discuții care se poartă sînt cu cine trădează pe cine, cine corupe pe cine, cine șantajează pe cine, cine păcălește pe cine”. Acest lucru nu a fost spus de vreun analist politic ori de preşedintele unei organizaţii neguvernamentale care monitorizează activitatea politică, ci de un om din Parlament. Este vorba despre deputatul PSD de Fălticeni, Alexandru Rădulescu. Atîta sinceritate la un reprezentant al clasei politice mai rar întîlneşti. Însă, domnul Rădulescu e un caz mai special aş putea spune. Alexandru Rădulescu este mai mult profesor decît politician. Dacă era mai mult politician decît profesor, domnului Rădulescu nu ar fi început să i se fisureze obrazul de ruşine şi nici nu ar fi spus lucrurilor pe nume. Politicienii adevăraţi, dacă le pot spune aşa, au obrazul gros. Indiferent de ce s-ar în întîmpla în Parlament sau în spatele uşilor închise unde au loc şedinţe de partid nimic nu le cade greu la stomac şi în veci nu ar spune cu subiect şi predicat că cei aleşi de oameni să-i reprezinte în cel mai înalt for legislativ al ţării în loc să se ocupe de lucrurile pentru care sînt plătiţi generos se ţin de potlogării. În toate sondajele de opinie partidele şi Parlamentul se află la coada clasamentului. Şi nici nu e de mirare. Din nefericire, cel care ar trebui să fie unul din stîlpii de bază ai democraţiei, mă refer la Parlament, este măcinat serios de indivizii care l-au cucerit pentru a se ocupa de păcăleli, şantaje, coruperi şi trădări, după cum a spus domnul Rădulescu. Poate simţindu-se atît de incofortabil în Parlamentul distrus de impostori, Alexandru Rădulescu se va gîndi să se retragă şi să rămînă doar la catedra pe care o are la Colegiul „Nicu Gane” din Fălticeni. Însă, din păcate, o demisie care s-ar vrea un puternic semnal de alarmă n-ar schimba lucrurile în bine. Şantajele şi trădările n-ar dispărea.
Alexandru Rădulescu, mai mult profesor decît politician
