Corectitudinea politică este o chestiune care îşi arată tot mai des punctele slabe. Deocamdată, se vede treabă, se merge în continuare pe ideea că beneficiile sunt mai multe decît dezavantajele, aşa încît balanţa se înclină pentru menţinerea acestui concept. Corectitudinea politică sau mai celebrul său corespondent englezesc „politically corectness” merge mînă-n mînă cu lupta împotriva discriminării. Într-o lume civilizată, paşnică, echitabilă sau într-un context mai larg, european şi nord american, ambele sînt minunate. Din păcate, cu toate progresele obţinute, ele rămîn un deziderat. Aşa se face că se exegerează desuet şi ajungem la discriminarea pozitivă. Iar cînd facem rabat de la calitate, oricare ar fi scopul demersului, ne învîrtim, de fapt, într-un cerc vicios. E vremea Oscarurilor, nominalizările au fost deja făcute. Niciun actor sau actriţă de culoare nu a fost nominalizat la Oscar pentru al doilea an consecutiv, inflamînd reţelele sociale şi declanşînd o nouă polemică. Mai mult, şefa Academiei de cinema îşi cere scuze pentru lipsa actorilor de culoare în rîndul nominalizaţilor după ce mai multe personalităţi de culoare au anunţat că vor boicota ceremonia de decernare a prestigioaselor premii, considerate „prea albe”. După o asemenea abordare, logica impune o redefinire a Oscarurilor per ansamblu. Ce premiază Academia Americană de Film? Performanţa în cinematografie sau diversitatea şi multiculturalismul? Unde şi de ce apar suspiciunile, atunci cînd vorbim despre o competiţie de excelenţă? Ce importanţă are culoarea pielii, genul, orientarea sexuală, naţionalitatea, etcaetera, în context cinematografic? Tocmai pentru că nu are, n-ar trebui să ţinem cont de ele. Sigur, sîntem îndreptăţiţi să punem astfel problema doar pe fondul bunelor intenţii. Pentru că dacă plecăm de la premisa că cine decide este rasist, ajungem indubitabil să suflăm şi-n iaurt şi să vrem musai pe lista celor buni doar pentru că avem o culoare sau alta. Chestiunea e similară şi cînd se vorbeşte despre reprezentativitatea femeilor în politică, în administraţie, în posturi cheie. Iar după atîtea lupte sociale, pentru tot felul de drepturi, ajunsesem parcă la concluzia că nu ne place faptul că scopul scuză mijloacele.