Degeaba ne dorim cu toţii o ţară ca afară, atîta vreme cît la noi, cea mai întunecată perioadă a istoriei omenirii, Evul Mediu, persistă. Şi nu vorbesc, de data acesta despre veceul din fundul curţii. Pînă la urmă, asta e o chestiune de opţiune personală pentru mulţi, doar că are legătură strînsă cu mama tuturor relelor – mentalitatea. Asta ne ţine pe noi în loc şi orice-am face nu putem evolua. Cum spuneam, chiar nu mă interesează la ce fel de toaletă preferă să meargă românul, dar cînd vine vorba de legile ţării şi aplicarea lor, îmi pare important ca ele să fie respectate de toţi, tocmai pentru ca treburile să meargă. De la 1 septembrie, cardul de sănătate a devenit un instrument obligatoriu. Obligatoriu înseamnă musai, care trebuie urmat întocmai, impus, nicicum negociabil. Asta dacă am avea o ţară ca afară. În judeţul Suceava 1.675 de asiguraţi au refuzat cardul de sănătate din motive religioase sau de conştiinţă. Adică de ce? Imposibil de înţeles. Nu există niciun argument pentru astfel de decizii, dar nici biserica Evului Mediu nu avea motive să ardă aşa zisele vrăjitoare şi totuşi se întîmpla. Diferenţa este că pe unii, sutele de ani care-au trecut de-atunci i-au civilizat, noi, aici, la capătul lumii, rămînem ancestrali, în noaptea minţii. Pentru a face dovada că e asigurat, un astfel de individ, care refuză cardul electronic, are nevoie de adeverinţă care atestă calitatea de asigurat. Adică, şi ce dacă legea e pentru toţi, dacă deja cardurile s-au făcut şi s-au plătit pentru toţi, dacă s-a achiziţionat un întreg sistem informatic, dacă Poşta Română a fost şi ea plătită să ducă respectivele carduri la domiciliul asiguraţilor? Şi ce dacă pentru eliberarea de adeverinţe îi punem pe oamenii de la Casa de Asigurări să facă o muncă în timp ce ar fi putut face altceva, că treabă este? Doar oamenii sînt liberi să facă aşa cum le dictează conştiinţa sau religia! Şi n-ar fi nimic rău în asta, dacă deciziile lor, nu ar afecta întregul sistem, întreaga societate, întreaga ţară. Dar poate se gîndesc mai bine şi refuză şi alte instrumente: banii, ajutoarele sociale, televizorul sau autoturismele. Sînt liberi să nu fie de acord, dar logic ar fi ca, dacă nu vor să joace după regulile obligatorii, să iasă din joc, adică, în cazul de faţă, să-şi piardă calitatea de asigurat. Parcă despre majoritate era democraţia. Dar de fapt, în Evul Mediu ce valorează democraţia?
Alina Mihăescu
