Am aflat cu neplăcută surprindere că cel puțin o persoană face 120 de kilometri dus și 120 de kilometri întors o dată la două zile pentru a fi dializată. Este vorba despre o persoană care locuiește la Cîrlibaba și care face naveta la Suceava, la centrul de dializă ”Fresenius”, care este condus de medicul nefrolog Mihai Ardeleanu. Acum haideți să ne punem în pielea omului respectiv. Deci, te trezești și te pregătești să mergi la Suceava. Pînă la Suceava faci cel puțin două ore. Dializa durează patru ore. După aceea faci încă două ore pînă acasă. A doua zi ești liber și mai faci cîteva ceva prin casă și prin curte, însă cu gîndul că a doua zi trebuie să o iei de la capăt: Cîrlibaba – Suceava – dializă – Cîrlibaba. Ce viață este asta? De fapt, nu noi trebuie să ne punem în pielea omului respectiv, ci autoritățile județului. În județul nostru există numai trei centre de dializă: două în municipiul Suceava și unul în municipiul Rădăuți. Județul nostru este al doilea ca întindere din țară. În plus, mai mult de jumătate din județ înseamnă munte și, implicit, drumuri mai greu de străbătut, mai ales iarna. Cum este posibil ca din municipiul Suceava pînă la extremitatea vestică a județului, adică pe o distanță de aproximativ 120 de kilometri, să nu mai existe nici un centru de dializă? Uite că este posibil. Înțeleg că aparatura pentru dializă costă, la fel ca și exploatarea acesteia, și că astfel de centre sînt rentabile de la un anumit număr de pacienți în sus. Însă, atunci cînd vine vorba despre sănătatea oamenilor nu ar trebui să primeze principiul rentabilității, ci acela al umanității. Este de datoria autorităților sucevene să înființeze un centru de dializă pentru zona de munte a județului. Și cît mai repede. (Foto: doc.ro)
Autoritățile sucevene, datoare cu un centru de dializă
