Emoţional, românii sînt total atipici. Nu de mult aflam că românii sînt cei mai optimişti cu privire la aderarea ţării lor la zona euro, la fel cum românii au fost extrem de încrezători în statutul de membru al Uniunii. Ai senzaţia că orice s-ar întîmpla, moralul românului rămîne ridicat. Măcar moralul, dacă nivelul de trai nu poate. Un alt studiu apare pe piaţă, cu rezultate la fel de uimitoare. Potrivit unui raport al organizaţiei caritabile britanice The Children’s Society, copiii din România sunt cei mai fericiţi din lume, urmaţi de cei din Columbia. Luînd de bună ceea ce studiul relevă, mă întreb ce se întîmplă peste ani cu copiii din România că atunci cînd ajung adulţi sînt dintre cei mai nefericiţi? Îi abuzează cineva? Probabil. E discutabilă, ce-i drept, noţiunea de fericire însăşi, căci ar putea fi o chestiune de percepţie. Românul nu e învăţat cu un standard prea înalt aşa că e uşor de mulţumit şi îşi educă în acelaşi spirit copiii, ceea ce nu e rău deloc. Şi totuşi aceşti părinţi, model pentru copiii lor, cresc la rîndul lor nişte adulţi nefericiţi. Studiul mai arată că la polul opus, cei mai nemulţumiţi de viaţa lor sînt copiii din Coreea de Sud, urmaţi de cei din Marea Britanie. Şi-n cazul celor două ţări situaţia se schimbă complet cînd copilul devine adult, şi implicit, fericit. Acelaşi studiu ne spune că fetele din Marea Britanie sunt pe penultimul loc în ceea ce priveşte încrederea în propriul aspect fizic, acordându-şi nota medie 7,3, în condiţiile în care cea maximă este 10. Fetele românce s-au clasat pe primul loc, acordându-şi nota 9,4. Acum se-nţelege de unde atîta mulţumire şi încredere în sine la copiii români. Vedeţi că nu banii aduc fericirea?
Alina Mihăescu
