Interesantă curiozitatea cotidianului „Monitorul de Suceava” care a vrut să afle de la cîteva dintre mărimile Sucevei cum s-ar fi văzut ele în ziua de astăzi dacă nu ar fi picat regimul comunist. Printre cei intervievaţi s-a numărat şi prefectul Sucevei, Sorin Popescu. Fostul director al Direcţiei Silvice Suceava Sorin Popescu se gîndea că va ajunge un pădurar cu o maşină obişnuită şi cu familie ori că va reuşi să fugă în Germania. Domnul Popescu a mai povestit că în 1989 era elev în clasa a XII-a la Liceul Silvic din Cîmpulung Moldovenesc şi că stătea în gazdă la o bătrînă, într-o cămăruţă cu un pat, un dulap şi o masă. Dar, ce-ar mai fi vrut elevul Sorin să aibă: un polizor de ascuţit toporul, o păpuşă gătită mireasă pe pat, un peşte din sticlă în vitrină şi o carpetă cu răpirea fetei de la seral pe perete? Nu ştiu cum naiba, dar povestea lui Sorin Popescu seamănă izbitor cu cele ale şefilor din fostul regim comunist care explicau în ziarul „Scînteia” sau în revista „Pentru Patrie” ce origine sănătoasă au ei şi cum au muncit din greu pentru a ajunge tovarăşi de nădejde. „Monitorul de Suceava” a aflat de la domnii şefi de astăzi că dacă n-ar fi fost evenimentele din decembrie 1989 aceştia s-ar fi văzut nişte şefuleţi ori simpli ingineri sau profesori. Eu cred că mulţi dintre cei cu care a stat de vorbă „Ziarul care stă de vorbă cu oamenii” s-ar fi descurcat foarte bine şi în timpul regimului comunist. Şefii de astăzi au dovedit de-a lungul timpului că au destule atuuri pentru a se descurca şi-n vremuri de restrişte. Nu cred că pe aceştia i-ar fi deranjat ca PSD-ul ori PD-L-ul lor să se cheme PCR. Şi PCR-ul, ca şi cele două partide care în prezent domină scena politică românească, avea nevoie de oameni devotaţi cauzei care să execute întocmai şi la timp ordinele şi care să nu mişte în faţa şefilor de la Bucureşti. Pesemne că unii dintre şefii de astăzi, într-adevăr, nu ar fi prins funcţii de conducere, dar nu pentru că nu şi-ar fi dat viaţa pentru partid, ci pur şi simplu pentru că ar fi fost consideraţi prea puţin capabili, ca să nu spun altceva.
Ce n-au fost şi ce-au ajuns
