În România, în ultimii ani, s-au făcut ceva investiţii în infrastructura spitalicească. Suceava este un judeţ exemplu de bune practici din acest punct de vedere, ceea ce ne dă o stare suplimentară de confort. Nu este însă suficient şi nici prioritar, pentru că în orice domeniu, în orice afacere, cea mai importantă investiţie este cea în resursa umană. Aici sîntem categoric deficitari. Nu mă refer la calitatea medicilor care activează în judeţul nostru ci la medicii care ar trebui să activeze dar lipsesc cu desăvîrşire. Aparatul medical este subdimensionat în toate unităţile sanitare, se merge la limită iar problema celor care părăsesc sistemul se resimte drastic atunci cînd se repetă. Cînd criza economică punea stăpînire pe România, guvernul de la Bucureşti hotăra să închidă spitale, o decizie controversată şi hulită. Dar asta n-a fost tot, pentru că statul a reuşit să demonstreze că nici aşa nu se descurcă. Spitalul de la Cîmpulung Moldovenesc a rămas pe poziţii. Teoretic, deserveşte peste 16 mii de locuitori plus alte cîteva mii din comunele limitrofe. Practic n-o face, nici nu are cum. Greu de imaginat dar adevărat este faptul că în oraşul staţiune de la poalele Rarăului nu există medic urgentist, în ciuda faptului că la spitalul municipal există un Centru de Primire Urgenţe şi evident, există urgenţe, există bolnavi care au musai nevoie de îngrijire medicală. De ei se ocupă un asistent medical, care a făcut nişte cursuri de pregătire la Braşov. Liniştitor din cale-afară acest amănunt! Presupunînd că ai noroc şi asistentul diagnostichează corect o afecţiune de inimă, constaţi că, de fapt, ai un mare ghinion pentru că secţia de cardiologie a fost închisă anul trecut cînd singurul specialist din spital s-a pensionat. Nici să-ţi rupi vreun picior nu e indicat sau cel puţin, e bine să ştii cînd o faci, ca să poţi totuşi beneficia de serviciile singurului ortoped din Cîmplung care lucrează două ore pe zi. Mai bine dai într-o apendicită, măcar există un chirurg care munceşte cu normă întreagă plus un altul cu jumătate de normă. La pediatrie, culmea, lucrează doi medici pensionari, unul de 73 de ani, iar celălalt în vârstă de 63 de ani. În total, în spitalul din Cîmpulung sînt 11 secţii şi 22 de medici. Ar fi nevoie de doi internişti, s-au scos posturile la concurs, dar n-a venit nimeni. Au preferat alte oraşe în care li s-a oferit locuinţe gratuite. Un fel de om sărac la care nici boii nu trag a ajuns Cîmpulungul nostru din cauza unui stat neputincios, a unui sistem încîlcit dar mai ales pe bază de multă durere în cot.
