Dincolo de morală, de altfel extrem de importantă, calitatea profesională este esenţială, în orice domeniu. În Parlamentul României sînt oameni cu mari carenţe din ambele puncte de vedere. Gravitatea însă este extremă pentru că rezultatele muncii parlamentarilor ne afectează pe toţi, semnificativ şi pe termen lung. Cine ajunge acolo de cîţiva ani buni încoace ne-am lămurit, cît de implicaţi sînt în ingineriile financiare, devenind clienţi ai Direcţiei Naţionale Anticorupţie, de asemenea, dar dincolo de înclinaţia lor către infracţionalitate, mulţi dintre ei s-au dovedit a fi pur şi simplu incompetenţi. O lege incompletă sau greşită poate aduce prejudicii irecuperabile, başca nimeni nu poate fi tras la răspundere. Legea se aplică, nu se discută. Corect pînă la un punct. Atîta vreme cît se măsoară cu două ocale, e cazul să se facă nişte corecturi, căci statul nu mai poate fi deasupra tuturor. Sînt sute de mii de români cărora statul le datorează bani, ca urmare a unor plăţi supradimensionate făcute la bugetul de stat din diverse motive. Statul nu neagă dar nici nu plăteşte, îşi asumă rolul de datornic şi atît. Nu e obligat să achite într-un anume termen, nu e obligat să plătească dobînzi şi penalităţi, în timp ce contribuabilul, ferească Dumnezeu, să fie dator. Aceste prevederi inechitabile sînt produsul parlamentarilor care fac legi. Tardiv şi totuşi mai bine decît niciodată, Curtea Constituţională a hotărât că firmele sau persoanele fizice care au de recuperat bani de la buget vor putea cere dobânzi din ziua imediat următoare plății. Articolele declarate neconstituționale privează contribuabilii de folosința sumelor de bani pe care statul le încasează în mod necuvenit. Returnarea banilor poate dura și câțiva ani din cauza procedurilor – contestații administrative, urmate, eventual, de acțiuni în instanță. Practic, contribuabilii creditează statul, fără să beneficieze de dobânzi. Curtea Constituțională a reținut că normele criticate generează îmbogățirea fără justă cauză a statului în detrimentul patrimoniului contribuabilului. Prin urmare, se încalcă dreptul de proprietate, consacrat de Constituție. Să fim, deocamdată, recunoscători Curţii Constituţionale pentru corecturi şi totuşi n-ar fi normal ca cineva să răspundă pentru existenţa şi aplicarea unor legi strîmbe? Pînă la urmă integritatea şi corupţia sînt chestiuni care se pot îndrepta sau măcar pedepsi. Cum rămîne cu incompetenţa?