„Aproape toţi oamenii rezistă nenorocirilor. Dacă vrei să testezi cu adevărat caracterul unui om, dă-i putere.” A spus-o Abraham Lincoln şi n-a fost primul care a gîndit-o. Istoria, aşa ciclică cum e ea, şi greşelile, pe care le tot repetăm, demonstrează că oricîte sute de ani ar trece nu se schimbă mai nimic. Aşa şi cu puterea care arată caracterul. Cum toate se întîmplă la vremea lor, va veni şi timpul altor etape. De aceea strada strigă zilele astea că demisia lui cutare şi cutare nu e destul. Va urma şi răspunderea în faţa justiţiei în cazul Colectiv şi-n toate celelalte cazuri doar aparent uitate. DNA a deschis un dosar penal, în urma unui denunţ, privind legalitatea folosirii coloanelor oficiale în cazul tuturor şefilor de instituţii, văzînd folosirea coloanelor de către Gabriel Oprea, Tiberiu Niţu, procurorul general al României, şi Patriarhul Daniel, spun surse judiciare. Conform Regulamentului de aplicare a Codului Rutier, miniştrii pot beneficia de însoţire cu echipaje ale Poliţiei Rutiere doar „în situaţii deosebite, care impun deplasarea în regim de urgenţă”, conform prevederilor legale. Potrivit unor date oficiale făcute deja publice, Gabriel Oprea a avut, în 10 luni, 1.607 deplasări cu coloană oficială, în timp ce primul ministru a avut 814 deplasări, iar preşedintele a avut 580. În condiţiile în care cei doi din urmă sînt mai îndreptăţiţi să aibă coloană oficială. Unde s-a grăbit atît de tare generalul Oprea în acest răstimp? Către instituţii publice şi destinaţii private. Ponderea, n-o ştim încă. Dar o putem bănui. La un simplu calcul, constatăm că fostul vicepremier Oprea s-a grăbit în regim de urgenţă, pentru situaţii deosebite, în cele 10 luni, de cel puţin 5 ori pe zi, inclusiv sîmbăta şi duminica şi chiar zilele acelea cînd era plecat la Bruxelles să ne reprezinte. Dacă au fost sau nu justificate aceste coloane oficiale în deplasările ex-ministrului de Interne va stabili justiţia, instituţiile abilitate cu instrumentele lor. Nu sîntem noi în măsură să punem eticheta de abuz în serviciu. Judecînd însă, doar cu măsura bunului simţ, concluzia nu poate fi decît una, privilegiile date celor fără caracter generează abuzuri. Abuzurile există, abuzaţii şi ei, cu zecile de mii în stradă. E cazul să aflăm şi cine sînt, oficial, abuzatorii.
