
Constrînsă de o anume situaţie mă pornesc sîmbătă spre unul dintre hipermarketurile din lunca Sucevei. Ştiam ce mă aşteaptă, ştiam precis ce înseamnă să faci un drum din Centru spre Burdujeni în ziua Tîrgului de Toamnă „Produs în Bucovina”. Şi totuşi, fire îndrăzneaţă şi împinsă de nevoie, m-am aventurat. Imediat după intersecţia Străzii Petru Rareş cu Calea Unirii începea coloana de maşini. Bară la bară, se scurgea gîtuită spre vale şi se îngroşa la fiecare intersecţie de pe traseu. În astfel de situaţii, semafoarele nu sînt suficiente pentru că şoferii încearcă să cîştige fiece metru de şosea. Dacă vrei să faci stînga nu e destul ca semaforul să fie verde; ar mai fi necesar şi ca banda să fie liberă, ceea ce nu e pentru că cei care vin din sens opus şi merg înainte n-au unde se duce. Tot ce pot face e să stea blocaţi şi să se mişte în ritmul melcului. Aşa se face că, în cele 40 de secunde în care semaforul permite trecerea, doar două maxim trei maşini înaintează. Bănuiesc că v-a plictisit explicaţia şi descrierea, imaginaţi-vă deci, cum e să fii acolo şi Doamne fereşte, să te grăbeşti. Teleportarea ar fi singura soluţie pentru că ajutorul Poliţiei rutiere nu există. De fapt, cred, din ce în ce mai mult, că în Suceava nu există Poliţie Rutieră. În afara unor agenţi care stau la pîndă pe anumite porţiuni de drum ca să-i vîneze pe vitezomani şi astfel să-şi îndeplinească norma de amenzi, nu există agenţi de circulaţie care să rezolve probleme de trafic urban. Din centrul oraşului pînă la Bazar sînt 3 mari intersecţii, plus alte cîteva drumuri laterale care dau în Calea Unirii. Aici circulau sîmbătă, în prima parte a zilei, mii de autoturisme, mii de şoferi şi pasageri care, odată ajunşi la destinaţie şi deveniţi pietoni, se înghesuiau la cîrnaţi, mititei, must, rachiu, mere, pere, barabule, animale vii, „tradiţionale”, de genul iepuri de rasa berbec german sau porcuşori de Guineea. Toţi produşi în Bucovina, 100%. Ce frumos a fost în weekend!
Alina Mihăescu






