Suceava se vrea un centru universitar, dar nu e. Nu e, din mai multe cauze: curricula, cadrele didactice mai mult sau mai puţin specializate, factorii decizionali, personal necalificat pe post, dar, cel şi cel mai mult, nu e din cauza studenţilor. Această categorie socială este atipică la Suceava. Studenţii suceveni constituie o rasă complet diferită, modificată, mutantă. În mod normal, statutul de student presupune accederea într-o etapă superioară, o înţelegere mai profundă a lumii în care trăim, un bagaj de cunoaştere ceva mai consistent, un interes crescut pentru muncă intelectuală, pentru carte, pentru artă, pentru evoluţie, o nevoie de a afla lucruri noi, de a întîlni oameni creativi. Constat însă că aceste caracteristici lipsesc studentului sucevean. Dat fiind faptul că am fost şi eu cu ani în urmă student la Suceava, mai târziu am şi lucrat cu studenţii de aici, recunosc, am avut mereu o tristă bănuială că nivelul lor nu e cel mai înalt, dar m-am tot consolat cu speranţa unor vremuri mai bune. Degeaba însă, căci nu mai întrevăd nicio licărire. Miercuri la Universitatea Ştefan cel Mare s-a deschis oficial Festivalul internaţional de literatură şi artă contemporană Lectora. A urmat o proiecţie de filme documentare realizate de unul dintre cei mai apreciaţi artişti vizuali contemporani, Matei Bejenaru, născut la Suceava, profesor la Universitatea de Arte din Iaşi, extrem de activ şi apreciat în străinătate, ca orice profet în ţara lui. În sală s-au aflat organizatorii, cîţiva prieteni, foşti colegi ai artistului şi cîţiva profesori din Universitate. Noroc cu o clasă de liceeni, ce peste ani îi va fi recunoscătoare dirigintei, pentru după-amiaza de miercuri. Studenţii, cei care ar fi fost normal să se înghesuie la un astfel de eveniment nu s-au deranjat. Probabil habar n-au cine e Matei Bejenaru, Emil Brumaru sau Sorin Dorneanu, ca să amintesc şi din protagoniştii filmelor, iar search pe google dau pentru Justin Bieber şi compania. Studenţii suceveni erau probabil la un suc, la celebrele cafenele şi pub-uri din apropierea universităţii. Acolo se simt bine studenţii noştri, acolo se regăsesc, întîlnesc oamenii care îi bucură şi nu le solicită nimeni neuronii. Şi ca să nu fac discriminare, studentul de la USV este de fapt, după chipul şi asemănarea suceveanului însuşi, care se plînge mereu că-n oraşul nostru cultura e la pămînt, că nu se întîmplă nimic, că n-au evenimente artistice la care să participe. Poftiţi doamnelor şi domnilor, veniţi de luaţi cultură, ieşiţi din case, folosiţi internetul ca să vă informaţi şi bucuraţi-vă căci nu vă poate nimeni înmuia posmagii.
Alina Mihăescu
