Cuvînt înainte. Înainte e la fel.

Încep prin a-i felicita pe toţi angajaţii Complexului Muzeal Bucovina acum, cînd se împlinesc 110 ani de activitate muzeală la Suceava. Felicitări speciale merită Monica Dejan, autoarea cărţii „Muzeul din Suceava – 110 ani în documente şi amintiri”. Lucrarea are şi un cuvînt înainte pe care o să-mi permit să-l prezint: „Instituţie culturală cu o veche tradiţie în cultura suceveană, de care şi-au legat numele numeroase personalităţi, muzeul sucevean se găseşte la ceas aniversar, cînd a trecut secolul cu încă zece ani. Acesta este un moment de bilanţ pentru a ne aminti de înaintaşii care prin truda lor au salvat de la uitare artefacte preţioase cu care s-a clădit, încet, istoria oraşului nostru. Mergînd pe urmele fondatorilor muzeului, toţi cei care au urmat au lăsat o parte din viaţa lor în slujba păstrării istoriei acestor locuri. Muzeul sucevean şi-a depăşit de mult condiţia de a fi un simplu muzeu orăşenesc, prin patrimoniul său şi pregătirea specialiştilor numărîndu-se printre cele mai performante muzee ale ţării”. Cuvîntul înainte este semnat, doamnelor şi domnilor, de preşedintele Consiliului Judeţean Suceava, liderul PD-L Gheorghe Flutur. Îmi este greu să cred că omul care dă de pămînt cu adversarii politici în campaniile electorale, care se ceartă cu constructorii care se fac că fac drumurile şi care cară saci cu ajutoare pe la inundaţii stă la lumina lumînării şi se gîndeşte la viaţa culturală a Sucevei din urmă cu 100 de ani, şi, cu pana muiată în călimara cu cerneală, scrie despre „artefactele preţioase cu care s-a clădit, încet, istoria oraşului nostru”. Cel mai probabil, cuvintele meşteşugit alese au fost puse pe hîrtie de pana unui slujitor al culturii sucevene din cele mai vechi timpuri pînă în ziua de astăzi. E drept că domnul Flutur se află în fruntea instituţiei care are în subordine Complexul Muzeal Bucovina, dar asta nu înseamnă că acesta trebuie să apară cu semnătura pe prima pagină a unei cărţi de specialitate aşa cum apărea poza tovarăşului Nicolae Ceauşescu pe toate manualele şcolare. Îmi închipui că Gheorghe Flutur habar nu avea că va fi editată lucrarea „Muzeul din Suceava – 110 ani în documente şi amintiri” şi, deci, nu avea cum să se apuce de scris cuvîntul înainte pentru aceasta. De aceea, cred că cineva s-a oferit voluntar să facă aşa ceva şi doar a cerut acceptul domnului Flutur să-i folosească semnătura. Cineva care, cu siguranţă, ar fi făcut o şi mai frumoasă carieră dacă regimul comunist nu ar fi fost îndepărtat de la putere.tab miercuri 6 ian