Sunt multe lucruri care ne dăunează, lipsa de imaginaţie fiind unul dintre ele. Dacă eşti lăcătuş mecanic, nu e musai să ai imaginaţie şi nici dacă eşti controlor de tren, dar dacă lucrezi în administraţie şi mai eşti şi factor de decizie, devine necesară. Cum să existe viziune, strategii şi planuri pe termen lung dacă mergem ca mioarele înainte doar duă cum vedem în dreapta şi-n stînga? Ce progres, ce înaintare, alta decît aruncatul în prăpastie? Luna iulie este ofertantă pentru judeţul nostru: vremea bună, niscaiva turişti şi o punem repede de o petrecere cîmpenească de zilele localităţii. Nu ştiu cum se face că toate oraşele judeţului Suceava îşi aniversează ziua vara. Oricum, din cu totul alte raţiuni decît vreo atestare documentară istorică, poate cu excepţia Sucevei. Weekend de weekend, petrecere după petrecere, bîlci după bîlci, fiecare primar de oraş, municipiu sau comună organizează spectacol pentru popor şi pentru că numai de management cultural n-au auzit, fac toţi acelaşi deranj. Totul bazat pe tradiţii şi obiceiuri, muzică populară cît încape, iar mai nou, obligatoriu, pe lista de evenimente este aniversarea cuplurilor de aur. Nu există sărbătoare comunitară fără celebrarea acestor oameni care au reuşit performanţa de a sta, numai ei ştiu cum, 50 de ani în aceeaşi căsnicie. Nu le-o fi fost uşor, căci tocmai de aia mă gîndesc că-i celebrează, dar nici partea eroică n-o văd. E o chestiune de opţiune personală, bazată pe motive personale, chiar intime iar faptul că după 50 de ani de convieţuire fără întrerupere cineva le dă o diplomă e ca şi cum ar fi participat la o competiţie şi au cîştigat fără să vrea. Despre asta o fi viaţa şi căsătoria? Şi-apoi de ce se amestecă primarul şi administraţia în vieţile oamenilor? Pentru că habar n-au ce altceva să mai facă.
