Citez dintr-un articol publicat în cel mai recent număr al lunarului „Magazin istoric”: „La Nicosia s-a născut, cu adevărat, interesul meu pentru România. Aflîndu-mă în holul Ambasadei, pe la mijlocul anilor 1970, am ridicat întîmplător de pe masă o revistă în care era un articol ilustrat despre bisericile din Bucovina. Subiectul mi s-a părut fascinant”. Sar peste o bucată mică din text şi merg mai departe: „(…) aici descopeream picturi bisericeşti exterioare, mai naive în execuţie şi tematic mai dramatice, de exemplu Judecata de Apoi, cu sufletele urcînd spre cer şi altele aruncate în iad cu furcile. Ori scene de bătălie sub zidurile Constantinopolului. Am hotărît pe loc să vizitez personal, într-o zi, aceste minunate biserici, o întreprindere puţin probabilă pentru un diplomat american în toiul Războiului Rece”. Aşadar, povestea îi aparţine unui diplomat american. Numele acestuia este Ernest Latham Jr. Totuşi, în vara anului 1979, domnul Latham, care deţinea o funcţie în Guvernul Militar American din cadrul Sectorului American al Berlinului, s-a căsătorit şi şi-a dus soţia în luna de miere în România. Povesteşte diplomatul: „Momentul central al următoarelor două săptămîni a fost zborul la Suceava, unde am închiriat o maşină şi am vizitat mănăstirile pictate, moment pe care-l aşteptasem de atîta timp. Am fost cu totul captivat de vitalitatea coloristică şi minuţia desenului, o impresie profundă, care nu s-a estompat nici după numeroasele vizite ulterioare în zonă. Aceste mănăstiri rămîn printre puţinele lucruri în viaţă care mi-au depăşit cu adevărat aşteptările”. De fapt, povestea domnului Latham nu este despre Bucovina, ci despre faptul că a fost urmărit de Securitate pe vremea cînd era ataşat cultural al Ambasadei SUA la Bucureşti, începînd cu 1983. În ciuda problemelor pe care le-a avut în România comunistă, diplomatul a rămas cu gîndul la mănăstirile din judeţul nostru. Vă daţi seama ce impresie puternică au produs acestea asupra domnului Latham. Dar cît de frumos vorbeşte diplomatul despre mănăstiri după atîţia ani. Poate ar fi interesant ca administraţia judeţeană să-l invite pe Ernest Latham la Suceava şi să înregistreze impresiile sale, pentru a le comprima într-un clip de promovare. Şi ca domnul Latham au mai fost de-a lungul timpului diverse personalităţi cărora le-a rămas în minte şi în suflet Suceava. Ce-ar fi ca administraţia să-le caute, iar mărturiile lor să le transforme în materiale de promovare?
Diplomat american, clip pentru promovarea Sucevei
