Experiențele ne marchează; unele mai mult decît ne-am putea imagina. Chestiuni banale, care fac parte din cotidian ajung să ne creeze angoase și chiar fobii. Aceste comportamente individuale se multiplică și devin generale, caracteristici sociale care vorbesc despre noi ca societate, ca națiune. Ca victimă colaterală ce mă simt, constat că zilele de sărbatoare sînt doar un mare stres. Orașul se transformă într-un monstru, invadat fiind de propriii locuitori și cei din localitățile învecinate care se revarsă pe străzi cu sau fără mașini. În zilele de sărbătoare, în Suceava, nu ai decît două opțiuni: ori stai în casă, autoexilat și ferecat, ori ești în trafic plin de nervi – festivi, nu altfel, că e sărbătoare! Odată cu sfîntul, oricare ar fi el, oamenii se transformă toți în shopping-maniaci, zbătîndu-se pentru locuri de parcare, pentru înghețată și vată pe băț sau pur și simplu pentru cumpărături la hipermarket, care ar putea fi, spre binele tuturor, făcute în alte zile. Fără să am o explicație, alta decît cea care ține de nivelul de civilizație și trai, constat cu invidie că în țările vest-europene, orașele se golesc în zilele de sărbătoare, fenomenul migrației e invers, străzile sînt pustii iar liniștea se așterne. Sîntem în plină minivacanță de Rusalii. Mi-e teamă realmente de ce ne-așteaptă: Ziua Copilului (ce cu greu a trecut), Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, Rusaliile și Sfînta Treime. Spre disperare, aglomerația nu va fi la biserici, așa cum ar impune logica și bunul simț, ci peste tot. Cu alte cuvinte, ce să ne doresc? Minivacanță plăcută!
Alina Mihăescu
