Etichetele sînt supărătoare, fără doar şi poate. E cumva firesc să ne simţim lezaţi cînd cineva spune că românii sînt hoţi. Spun „cumva” pentru că argumentele celor care susţin asta stau în picioare, iar realitatea se încăpăţînează să ne demonstreze acelaşi lucru. Justiţia ne arată în ultima vreme că în România se fură mult, la orice nivel şi în orice domeniu. Sigur că lucrurile sînt cu atît mai grave cu cît hoţul este un demnitar, un legiuitor, un conducător, un lider, un individ despre care se presupune că ar trebui să facă eforturi pentru a duce societatea înainte, spre progres. Există o vorbă, care, ca şi etichetele, nu ne place, dar care, ca şi etichetele, este susţinută de dovezi: fiecare popor are conducătorii pe care-i merită. Cu alte cuvinte, aşa conducători, aşa popor sau invers. În afară de faptul că închisorile sînt pline de hoţi, zilnic citim în ziare despre astfel de acte reprobabile. De curînd, am aflat că sute de suceveni au încasat ilegal ajutoare financiare oferite de statul român. Prinşi cu mîţa-n sac, au de returnat aproape 90.000 de lei, suma reprezentînd drepturi încasate în baza unor declaraţii pe propria răspundere care nu au fost conforme cu realitatea. Este vorba de beneficiari de venit minim garantat, de alocaţii de susţinere pentru familiile sărace şi de beneficiari de alocaţii de stat care nu au declarat toate veniturile realizate. Adică acei români sărmani cărora le plîngem de milă. O milă soră cu cea invocată de Varujan Vosganian, cu folos, sau de Monica Iacob Ridzi, fără folos. Astfel de oameni fură cu cinism. Cum altfel se cheamă atunci cînd părinţii încasează bani de la stat din contul alocaţiei pentru copii decedaţi ori exmatriculaţi? E drept, o fac din sărăcie şi mizerie, dar un astfel de gest rămîne inaccetabil şi trebuie pedepsit. Majoritatea acestor oameni nu vor avea probabil bani de returnat deşi tocmai s-a demonstrat că nu sînt chiar atît de săraci pe cît susţineau. Chiar şi autorităţile preconizează că vor recupera cel mult 80% din prejudiciu. Să presupunem că, la fel cum se întîmplă cu amenzile neplătite, aceste datorii ar putea fi transformate în ore de muncă în folosul comunităţii. Aceasta însă nu e o garanţie că aşa se va întîmpla, dovadă nenumăratele cazuri de indivizi obligaţi să presteze muncă în folosul comunităţii, care se erijează de la executare. Comuna Şcheia e un exemplu de astfel de practici după cum am văzut zilele acestea, tot în presă. Oricum ai da-o, problema cu furatul e de amploare şi greu de rezolvat. Se fură mult în ţara asta, fără a pune totuşi etichete, căci da, sînt supărătoare, la fel ca şi hoţia.
Alina MIhăescu
