Iar e liber la stat. Şi cînd zic stat, e stat. Expresivă e limba română! Omonimia ne permite să spunem multe vorbind puţin, dar de ce să facem economie de vorbe sau de timp? Pentru că nu lucrăm cu toţii la stat, din fericire. Sigur, nu e o vină să fii bugetar, nu oamenii au decis să-şi ia o nouă minivacanţă. Prin lege, 24 ianuarie, Ziua Unirii Principatelor este liberă. Prin generozitate, Guvernul a decis să dea liber şi pe 23 pentru că e într-o luni. Doar nu dă din buzunar, să lăsăm oamenii să şadă un pic că poate or fi obosiţi. N-au trecut decît trei săptămîni de la ultimele libere legale, ca să nu mai vorbim de şcoală. Pentru elevi urmează practic o minivacanţă de după minivacanţa reprezentînd prelungirea vacanţei de iarnă. Iar asta nu e tot, pentru că, potrivit calendarului anului şcolar în curs, urmează vacanţa intersemestrială, de pe 3 pînă pe 12 februarie. Adică nici bine n-au reluat şcoala, n-au apucat să recupereze ce-au pierdut din cauza vremii, că stau iar acasă. Miercuri vor reveni la cursuri pentru doar o săptămînă jumate şi gata semestrul. Marfă! cum ar spune utilizatorii de argou. În ritmul ăsta, e indicat să fim la curent cu vocabularul de stradă căci numai şcoala vieţii e cea care ne-a mai rămas. Lejeritatea cu care se trimit oamenii la stat, combinată cu generozitatea cu care se împart suplimente financiare tuturor categoriilor de salariaţi, contribuie la o relaitate foarte confortabilă. De fapt. Suspect de confortabilă. N-or fi ei greci, dar darurile guvernanţilor amintesc mai degrabă de Troia. Sau, ca să fim mai ancoraţi în realitate, de CARITAS care ne dădea de ori mai mult aşa, pe ochi frumoşi, sau de FNI care ne îndemna la un somn liniştit. Mi-e teamă că şi suplimentările financiare şi liberele fără număr au rol tot de sedative.
