Inspectoratul Şcolar Suceava stă cu sindicatul la masă

Mă buşeşte rîsul cînd aud că sindicatele din învăţămînt se pregătesc să iasă în stradă pentru a protesta împotriva Guvernului condus de ăla micu’ de respiră greu atunci cînd merge la sală şi minte la greu de cînd se ştie. Mă buşeşte rîsul fiindcă la Suceava, cel puţin, acest lucru nu se va întîmpla niciodată. Niciodată ăsta se traduce prin atîta vreme cît la conducerea sindicatului „Spiru Haret” se va afla profesorul Constantin Cernica. Aş fi vrut să spun profesorul pensionar Constantin Cernica, dar nu pot fiindcă acesta nu este pensionar cu toate că este pensionar. Domnul Cernica trebuia acum să stea acasă şi să aştepte pensia de la dracul de Mihai, nu să ţină o catedră blocată pentru a rămîne şef de sindicat. Am zis dracul de Mihai fiindcă, în limba turcă, numele ministrului Muncii, Mihai Şeitan, înseamnă drac. Revenind, cum să stea domnul Cernica acasă din moment ce acesta este de 20 de ani lider de sindicat, iar între el şi funcţie există o adevărată chimie? Încă 5 ani, şi Constantin Cernica şi funcţia de lider de sindicat vor participa la Primăria Suceava la petrecerea organizată pentru toţi cei care sărbătoresc nunta de argint. Cel care nu vrea să strice această frumoasă poveste de dragoste este preşedintele Comsiei Judeţene de Mobilitate a Cadrelor Didactice, Mihai Victu. Acesta a procedat în cazul domnului Cernica la fel ca în cazul poveştii de dragoste dintre profesorul Mihai Vitcu şi funcţia de adjunct al Inspectoratului Şcolar Suceava. Domnul Vitcu ştie că iubirea nu are vîrstă şi de aceea nu l-a trimis la pensie pe profesorul Vitcu. Deci, domnul Cernica este omul Inspectoratului Şcolar şi, de aceea, rolul său este de a-i tempera pe sindicaliştii din învăţămînt, nu de a-i invita pe aceştia în stradă pentru a striga împotriva ăluia micu’ de minte la greu sau pentru a-l huidui pe domnul Vitcu pentru că şi-a semnat documentul care-i permite să rămînă şef. Pentru că nu mai au nimic de ascuns, îi propun lui Mihai Vitcu să-i facă loc în biroul său şi lui Constantin Cernica, iar acolo să joacă table ca pensionarii şi să rîdă de sindicalişti ca barosanii.