Veştile bune sînt sortite pieirii. Asta contează mai puţin dacă faptele există, dacă rezultatele se văd. Chiar dacă nu se văd imediat. Dar tocmai consecinţele pe termen lung sînt cele care schimbă lumea. În jur de 10.000 de oameni au participat weekend-ul acesta, nu la proteste, necesare şi ele, ci la o super acţiune de împăduriri în cadrul campaniei „Plantăm fapte bune în România”. Peste 220.000 de puieţi au fost pregătiţi pentru suprafeţe de teren din 14 judeţe din ţară. Oamenii şi-au anunţat intenţia de participare pe reţelele de socializare, iar unele zone aveau deficit de voluntari: Teleorman, Vâlcea şi Buzău. Unii se pricep mai bine la turismul de duminică, cu diverse ocazii, eventual electorale, decît la plantat copaci, başca fără niciun avantaj imediat. Dar, ca peste tot, e nevoie de lideri care să îndrume oamenii, să-i mobilizeze. Important este că cei mai mulţi chiar şi-au făcut treaba. Au plantat pe terenuri neproductive, degradate sau cu risc de alunecare, puse la dispoziţie de primării. Cei care nu au putut ajunge în zonele anunţate au făcut-o pe cont propriu, într-un loc la îndemână – în livadă, în curtea casei, a şcolii, a spitalului sau a bisericii sau chiar pe marginea unui drum. Membrii asociaţiei Ecoassist s-au adresat autorităţilor locale din toată ţara cerându-le să identifice terenuri dar nu au răspuns cu toţii la fel, ori că era nevoie de documente şi hotărîri de Consiliu Local, ori că trebuie schimbată destinaţia terenurilor, motive care mai de care mai birocratice. Cu alte cuvinte, socoteala de-acasă nu se potriveşte cu cea din tîrg iar doar intenţiile bune nu sînt destul.
