Am văzut că preşedintele Consiliului Judeţean Suceava, Gheorghe Flutur, a cerut public ca Spitalul Judeţean Suceava să nu fie transformat într-un spital COVID. Au mai făcut asta primarul Sucevei, Ion Lungu, şi deputaţii Cătălin Nechifor şi Alexandru Băişanu. Spitalul Judeţean Suceava a transmis un comunicat în care spune că a solicitat acelaşi lucru, însă fără să spună explicit cui. Şi Colegiul Medicilor Suceava şi Colegiul Medicilor Stomatologi au ieşit în spaţiul public cu comunicate prin care solicită păstrarea Spitalului Judeţean pentru toţi. Pentru toţi cei 700.000 de locuitori ai judeţului numărul doi pe ţară ca întindere. Însă, este prea puţin. Mă aşteptam ca toţi parlamentarii de Suceava, indiferent de culoarea lor politică, să ceară ca Spitalul Judeţean să rămînă ce-a fost. Mă aşteptam ca toţi liderii de partid să sară în apărarea spitalului judeţului. Mă aşteptam ca toţi primarii din judeţ să facă acelaşi lucru. Mă aşteptam ca şi Universitatea „Ştefan cel Mare” să ceară ca spitalul Sucevei să nu fie transformat în spital COVID. Oricum, universitatea are meritul de a fi pus la dispoziţia spitalului aparatura necesară pentru depistarea persoanelor infectate. Mă aşteptam ca şi Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor să se opună transformării spitalului, arhiepiscopie care s-a oferit să pună la dispoziţia unităţii medicale două aparate de testare. Mă aşteptăm ca toţi cei enumeraţi, dar şi alţii pe care nu i-am nominalizat să producă un document comun prin care să ceară Preşedintelui şi Guvernului României să nu lase judeţul fără asistenţă medicală de specialitate. Mai multe voci unite într-un singur cor ar fi sunat altfel şi poate că ar fi schimbat intenţia exprimată de Ministerul Sănătăţii. Din păcate, m-am aşteptat degeaba.
M-am aşteptat degeaba
