La vîrful ministerelor s-au perindat, de-a lungul anilor, mulți neaveniți. Și mai cu seamă la Ministerele Educației și Culturii. Reforme peste reforme și gafe peste gafe au fost periodoc în lumina reflectoarelor iar năstrușnicia unora a fost cam singurul motiv de discuție pe marginea acestor instituții. Culmea, educația și cultura sînt domenii care implică o categorie socială mai specială- intelectualii, artiștii – categorie mai greu de satisfăcut. Pe de altă parte, acești oameni nu nu cer foarte mult și nu sînt scumpi. Cu sinceritate și bună voință se pot face multe lucruri bune în zona asta, dar mai ales cu decență și respect, pentru că acestea sînt valori pe care ei le apreciază, pentru că acestea sînt nevoile lor. Mai decent decît predecesorii săi îmi pare ministrul Educației Sorin Cîmpeanu, cum mult mai potrivit pentru funcția de ministru al Culturii îmi pare Ionuț Vulpescu, spre deosebire de alții. A făcut și el gafa lui, cu Hamlet în loc de Shakespeare dar a fost și speculația presei, pentru că omul s-a corectat imediat, a fost un fel de ”mi se limbă plimba-n gură”. E greu să conduci un minister, total neprioritar, precum Cultura, cu buget mic și nevoi foarte mari. E greu să împarți puțin, dar poți să faci concesii care, la final, tot în bani se cuantifică. Ionuț Vulpescu a profitat de momentul amendării Codului Fiscal prin reducerea taxei pe valoare adăugată și a solicitat introducerea unui amendament care să prevadă reducerea de la 9% la 5% a TVA la cărți. Ca o concesie ar putea fi văzută această reducere a TVA și ca o înțelegere a nevoilor de bază a unei nații. La cîteva zile distanță, premierul Victor Ponta a întins coarda și bine-a făcut și a propus și reducerea taxei pe valoare adăugată și pentru biletele la spectacol, lăsînd să se înțeleagă că măsura ar putea fi extinsă și la alte produse în zona culturală. Așa, mai vii de-acasă. Desigur, una e propunerea și alta e înfăptuirea. Dar poate le-a venit și mintea cea de pe urmă și aplică măsurile așa cum au spus, de la 1 ianuarie 2016.
Alina Mihăescu
