România este una din ţările mari ale Europei şi ne place să credem că e şi una dintre cele mai frumoase. Ne lăudăm noi, o fac şi străinii, mai mult sau mai puţin celebri, cert este că deşi considerăm că ar fi o minunată destinaţie de vacanţă, n-o alegem decît atunci cînd sîntem constrînşi de bani. Şi dacă n-o facem noi, de ce-am avea pretenţia s-o facă alţii? În plus, marketingul pe domeniul turistic a fost mai degrabă vizibil prin scandaluri decît prin atractivitate şi ingeniozitate. Ca urmare, datele statistice oficiale nu sînt de mirare. Un studiu al INS arată că anul trecut România a fost vizitată de 2,2 milioane de străini care au cheltuit 5,6 miliarde de lei, adică ceva peste 1 miliard de euro. Să nu ne-mbătăm însă cu apă rece, pentru că străinii n-au venit aici chemaţi de farmecul locului sau evenimentele spectaculoase organizate special pentru a atrage turişti. Cei mai mulţi dintre ei, respectiv 55,9% au avut ca motiv al sejurului afacerile, participarea la congrese, conferinţe, cursuri, tîrguri şi expoziţii. Pe locul doi s-au aflat călătoriile în scop particular pe care le-au făcut 44% dintre turiştii străini, iar dintre aceştia, doar 62% au venit în România special pentru a petrece vacanţa. Numerar, asta înseamnă peste 600 de mii de turişti. Ca să înţelegem însă dimensiunea fenomenului turistic românesc, cea mai la îndemînă metodă rămîne comparaţia. În timp ce noi ne lăudăm cu 2,2 milioane de vizitatori străini, Marea Britanie poate vorbi de peste 34 de milioane, iar Franţa care e lider mondial de piaţă, peste 84 de milioane de turişti străini. Aceştia au cheltuit peste 77 de miliarde de euro, faţă de unicul miliard din România. Sigur, e puţin exagerată comparaţia cu liderul pieţei, dar asta e realitatea. Ei sînt cei care ştiu să cîştige din turism, trebuie să fim deci cu ochii pe ei. E drept că numărul turiştilor străini în România este în creştere de la un an la altul, că afacerile se dezvoltă şi contribuţia turismului la Produsul Intern Brut este tot mai mare. Dar pasul melcului nu e nici pe departe ritmul potrivit într-o lume ca a noastră. Ar trebui măcar din cînd în cînd să mai facem şi ţuşti!, vorba bancului.
