Există cîteva condiții în care nu oricine poate trăi. Mai ales cînd o face de bună voie, prin alegere. Emigrantul este cel care își transformă viața conștient, asumîndu-și un statut ingrat, un parcurs plin de piedici, un mediu ostil și neprietenos. Teoretic, emigrantul român, pentru că despre el vorbim, are curaj. E o putere aceea de a te supune unei alte culturi, de a te lăsa înghițit de ceva cu totul străin, de a te integra, ca să folosim un limbaj tehnic. Practic, emigrantul român nu se integrează niciodată. Nu mă refer aici la ființa sa națională, la care nici nu cred că ar trebui să renunțe, ci la ceva mult mai superficial, comportamentul de zi cu zi. La acest nivel, emigrantul român plecat în occident nu doar că se transformă, ba chiar trebuie să o facă. Izbînda însă este atunci cînd el dobîndește prin puterea exemplului un comportament cu adevărat civilizat și nu doar mimează din teama de a fi altfel. Din păcate, izbînda o gustă puțini. Restul rămîn așa cum au plecat sau mai rău, considerînd că strălucirea și bogăția occidentului li se datorează și într-o anume proporție, li se și cuvine. Se tot vehiculează ideea celor patru milioane de români plecați la muncă în străinătate cărora trebuie să le fim recunoscători pentru banii pe care-i trimit în România. Le sîntem, dar cu măsură, căci n-o face nimeni pentru propășirea neamului ci a propriei persoane și familii. Nici Vestul și nici România rămasă acasă nu le datorează nimic, atîta vreme cît ei înșiși nu aduc un plus de valoare, altul decît cel financiar. Acum, de sărbători, acești români plecați care-ncotro pentru o viață mai bună dar deloc ușoară, au venit acasă. Au luat cu ei frustrările, nervii și neîmplinirile pe care le poartă cu nasul pe sus crezînd că dacă conduc o mașină cu volanul pe dreapta sînt mai buni. I-am văzut peste tot: în trafic, la cumpărături, în centru, la mall, la restaurant. Sînt vocali, se aud de oriunde cu accentul lor voit dobîndit, vizibili, cu hainele cele bune, ”de firmă” și țin musai să ne comunice că aici nimic nu e bun. Știu sigur că printre sutele de mii de emigranți români veniți de sărbători acasă există și cei cu bun simț, pentru care civilizația a dat roade. Numai că ei nu sînt nici stridenți, nici gălăgioși și trec neobservați. Ei sînt românii care au reușit, care înțeleg că drumul lor a fost o alegere personală și care respectă România de-acasă. Lor să le mulțumim.
