Trecînd prin zona magazinului ”Profi” și a pub-ului ”Hennesy” din cartierul sucevean ”Areni” calci pe un pat de pere. Nu, nu a cumpărat nimeni un sac cu pere de la magazin, iar sacul s-a rupt, perele s-au împraștiat pe jos și lumea le-a călcat în picioare. Perele au căzut din copacul de acolo. Niște fructe frumoase și foarte gustoase. Bine, fiind vorba despre o terasă, patul de pere este îndepărtat la un moment dat de cei de la ”Hennesy”, dar sînt o grămadă de pere rămase pe marginea drumului. Funcție de anotimp, prin multe locuri din Suceava mergi pe cîte un pat de corcodușe, de mere ori de cireșe.
În Noua Zeelandă, de pildă, există o practică denumită ”urban forgaging”, autoritățile locale amenajînd spații în care sînt plantați pomi fructiferi și invitîndu-i pe locuitori să culeagă gratuit fructe. Cu ajutorul motoarelor de căutare am aflat că ”în Christchurch, Consiliul Local promovează activ culesul de fructe și a cartografiat mii de pomi fructiferi și nuci aflați pe domeniul public. Inițiativa sa privind <parcurile comestibile> include arbori fructiferi și nuci din care oricine poate recolta, cu condiția să lase suficiente fructe și pentru ceilalți și să îngrijească arborii. De asemenea, Auckland dispune de o hartă a pomilor fructiferi publici care încurajează recoltarea responsabilă, în timp ce Wellington sprijină livezile comunitare amenajate pe terenuri publice destinate exclusiv uzului comunitar și activităților non-profit. Împreună, aceste proiecte transformă spațiile verzi obișnuite în surse comune de hrană proaspătă”.
Această practică denumită ”urban forgaging” exista și la noi în urmă cu zeci de ani, însă nu-i spunea în nici un fel. Pur și simplu, lumea culegea fructele din copacii aflați pe terenurile publice și le mînca proaspete ori făcea compot sau dulceață din ele. De regulă, copiii erau beneficiarii fructelor, de multe ori înainte ca acestea să se coacă. Însă, în prezent nu mai vezi nici un copil în copaci, iar adulții trec nepăsători pe lîngă ei.
Totuși, e păcat de fructele care se irosesc pe străzile Sucevei, și nu doar ale Sucevei. Păcat de perele din ”Areni”, de corcodușele de pe 6 Noiembrie sau de cireșele de pe Grigore Ureche. Păcat că nu le culege nimeni pentru a le transforma în compot sau în dulceață și pentru a le oferi unor cămine de bătrîni sau unor copii. Sau măcar să le strîngă cineva de pe jos și să le transporte la stații de biogaz pentru a produce energie.
