Ştefan cel Mare are la Suceava colegiu naţional în chiar centrul municipiului reşedinţă de judeţ, colegiu militar la Cîmpulung Moldovenesc, bulevard, mai multe străzi din diferite localităţi şi aeroport. Petru Rareş are şi el cîteva ceva prin judeţul nostru: are colegiu naţional în municipiul reşedinţă de judeţ, are cîteva străzi, are o şcoală în Probota şi şcoala de subofiţeri jandarmi de la Fălticeni. Ştefan cel Mare are mai multe decît Petru Rareş pentru că a fost mai mare şi mai tare, iar în toate sondajele de opinie acesta iese de fiecare dată pe primul loc la capitolul cei mai importanţi români din toate timpurile. Cred că puţini sînt românii care nu ştiu că Ştefan cel Mare, care în urmă cu cîţiva ani a devenit şi sfînt, este înmormîntat la Mănăstirea Putna. Totodată, cred că sînt foarte puţini românii care ştiu că Petru Rareş este înmormîntat la Mănăstirea Probota alături de cea de-a doua sa soţie şi de cîţiva dintre copiii săi. La Mănăstirea Putna este puhoi de turişti, pe cînd la Mănăstirea Probota este linişte şi pace. Pentru Mănăstirea Putna se face reclamă în neştire, chiar dacă lăcaşul de cult este ultracunoscut şi ultravizitat. Este foarte bine asta, dar nu acelaşi lucru se face şi pentru Mănăstirea Probota. O fi fost Petru Rareş mai puţin viteaz şi o fi avut mai puţine realizări decît Ştefan cel Mare, dar merită şi memoria lui cinstită. Iar Mănăstirea Probota chiar merită vizitată, pentru că este o ctitorie frumoasă şi măicuţele au grijă de ea. Am văzut pe viu că în luna mai a acestui an au început lucrări de reabilitarea a clădirii, iar termenul de execuţie a lucrărilor este de 36 de luni. La cîţiva kilometri de Mănăstirea Probota este un semn pe care scrie cîţi kilometri mai sînt pînă la Mănăstirea Dragomirna, iar panoul publicitar are semnătura mare a Consiliului Judeţean Suceava. Deci, pentru Dragomirna şi pentru Putna se poate, Consiliule Judeţean, dar pentru Probota, pentru că-i mai de la ţară, de pe la Dolhasca, nu se poate, nu-i aşa? Nu-i frumos, Consiliule Judeţean, nu-i frumos!
