O undă de regret

La debutul crizei sanitare, atunci cînd haosul se mutase la Suceava și se distra uitîndu-se la autorități cum se împiedică și cad în nas, l-am criticat pe prefectul Alexandru Moldovan în mai multe rînduri. L-am criticat pentru bîlbîiala în comunicare și fiindcă părea că este depășit de situație. L-am criticat aspru și am spus că mai bine pentru județ, dar și pentru domnia sa, ar fi să demisioneze, pentru a veni altcineva în locul său, care poate se pricepe mai bine. Evident, situația pe care trebuia să o gestioneze domnul Moldovan nu era una deloc simplă, iar dumnealui avusese nenorocul să se confrunte cu situații complicate la numai patru luni de la numirea sa în funcție. Zilele trecute am realizat primul inteviu cu Alexandru Moldovan, ocazie cu care am aflat că timp de 18 zile nu a ieșit din prefectură, dormind acolo. Dormind și numai o oră – două pe noapte. Timp de 18 zile nu și-a văzut soția, vorbind cu aceasta numai la telefon, hainele de-acasă le primea prin cineva, iar mîncarea o comanda pe unde apuca. Veți spune că în calitatea sa de reprezentant al Guvernului în teritoriu, adică fiind un fel de prim ministru al Sucevei, asta era datoria domnului Moldovan: să fie în priză permanent. Să fie mereu pe fază, pentru că situația cerea asta. Pe de altă parte, domnul Moldovan e un funcționar și ca orice funcționar are program fix: de luni pînă vineri, de la 08.00 – 16.00, oră la care se rup ușile în instituțiile publice. Bine, dată fiind situația, putea să mai stea un pic peste program, dar avea posibilitatea să lase oameni de permanență în locul său și nimeni nu i-ar fi spus nimic. Nu-mi pare rău că l-am criticat pe Alexandru Moldovan, mai ales că, în opinia mea, cred că am făcut-o cît se poate de corect. Totuși mă încearcă o undă de regret acum că am aflat că acesta a stat non-stop în prefectură vreme de 18 zile pentru a coordona activitățile în criza sanitară. Am o undă de regret pentru că omul s-a străduit, implicîndu-se profund, iar acest lucru trebuie apreciat.