Sînt prinsă la mijloc. Nu ştiu dacă să mă bucur sau să mă întristez. Jumătăţile de măsură, de multe ori, mai mult încurcă. A fost condamnat primul sucevean pentru maltratarea unui cal. Asta e de bine. A fost condamnat la 6 luni de închisoare, cu suspendare. Asta nu e de bine. E mult prea puţin pentru cruzimea de care a dat dovadă, e mult prea puţin ca să devină un exemplu ce i-ar putea speria pe alţi amatori de tratamente inumane aplicate animalelor în general şi cu precădere animalelor care le aduc beneficii, care muncesc pentru stăpîn, animalelor exploatate până la epuizare totală şi chiar moarte. A durat cinci ani pentru ca o instanţă să-l condamne pe Gheorghe Cherar, un individ din Cajvana, care în vara anului 2010 aflîndu-se în piaţa angro din Burdujeni a fost văzut cum îşi lovea cu partea metalică a biciului calul înhămat la căruţa în care transporta deşeuri feroase. Un cal piele şi os, care şchiopăta, care era sleit de puteri, plini de răni sîngerînde şi infectate care, la un moment dat, s-a prăbuşit la pământ sub privirele tuturor. N-a fost un şoc pentru toată lumea, n-a revoltat în mod specal opinia publică, şi totuşi unii martori au fost cu adevărat impresionaţi. Şi cu adevărat oameni. Suceveanul Ştefan Marchitan a semnalat la 112 agresiunea, i-a dat calului apă şi pîine. Nu s-a oprit la asta, a urmărit evoluţia anchetei şi a făcut plângere împotriva primei soluţii a procurorului de caz, care, ce credeţi, dăduse NUP, neînceperea urmăririi penale faţă de proprietarul animalului. Adică ce mare scofală încă un cal bătut şi maltratat pînă la epuizare? Ştefan Marchitan a făcut tot ce i-a stat în putinţă nu doar pentru calul cu pricina ci şi pentru comunitate. De la probe, fotografii în detaliu pe care le-a făcut pentru susţinerea acuzaţiilor pînă la obţinerea unei sentinţe care să pedepsească fapta. Cu siguranţă, nici domnul Marchitan nu e mulţumit pe deplin de condamnarea cu suspendare, dar măcar are satisfacţia personală de a fi făcut ceva, de a fi apărat un animal condamnat la teroare. Pentru un individ ca Gheorghe Cherar nici calul n-are valoare, nici pedeapsa pe care a primit-o. Nu va face nici măcar o zi de închisoare iar viaţa lui va continua ca şi pînă acum. Speranţa stă în precedentul creat de justiţie, dar mai ales în oameni precum domnul Ştefan Marchitan. Jos pălăria!
Alina Mihăescu
