Am să încep construcția acestui comentariu cu o replică celebră din filmul ”Filantropica”: ”Mîna întinsă care nu spune o poveste nu primește pomană!”. Numai că în acest comentariu nu este vorba nici despre o mînă întinsă, nici despre pomană. Și nu e vorba despre o mînă, ci despre două mîini umflate și cu bătături. Mîinile muncite îi aparțin agricultorului Marius Mătrășoaie, în vîrstă de 42 de ani, din Dumbrăveni, care muncește la cîmp de 20 de ani. Anul acesta a fost secetă, iar ploile au venit prea tîrziu pentru floarea soarelui și pentru porumb. La porumb a mai fost cum a fost, dar la floarea soarelui a fost jale. În loc de 4 tone de sămînță la hectar a ieșit o tonă și ceva, iar prețul de achiziție este cam același de anul trecut, 2,4 lei kilogramul. Asta în condițiile în care îngrășămintele s-au scumpit de trei ori, iar combustibilul de două ori. Mîinile muncite ale lui Marius au cerut bani cu împrumut de la mîinile muncite ale tatălui său, legumicultorul Vasile Mătrășoaie. Într-un scurt dialog avut cu Marius, acesta a declarat că a luat cu împrumut de la tatăl său niște bani, vreo 300 de lei din cîte am văzut eu, ca să cumpere motorină pentru a însămînța cinci hectare de triticale. Întrebat dacă în condițiile date va mai continua, Marius a spus: ”Mă abțin. Nu știu ce să fac. Nu mai am nici un curaj”. Mîncăm semințe pe stadion și în fața televizorului atunci cînd ne uităm la un film, și folosim ulei la salată, la cartofi prăjiți ori ca să punem la zacuscă. Poate că una dintre semințe este de pe pămîntul muncit de Marius Mătrășoaie. Însă, dacă Marius se lasă? Vin alții în locul lui, veți spune. Sau, importăm și gata, nu? Povestea spusă de mîinile agricultorului din Dumbrăveni ar trebui să fie auzită și de ministrul Agriculturii, Petrea Daea, care îi tot cheamă pe românii plecați la muncă în străinătate să se întoarcă acasă și să se apuce de agricultură. Dar cu românii care fac agricultură în țară și vor să se lase ce facem?
