Premierul Ludovic Orban şi sms-ul de la Suceava

În anul şi jumătate cît am avut onoarea de a modera principalul talk-show al postului public de televiziune, „Vorbeşte liber”, am avut ocazia de a-l intervieva pe preşedintele României şi pe viitorul preşedinte al României, miniştri şi viitori miniştri, politicieni liberi şi mai apoi arestaţi, jurnalişti de top, regizori şi conducători din sport. După ce nu mai eşti acolo, sus, lumea te uită ori te ignoră. Puţini sînt cei care-ţi vorbesc atunci cînd te întîlneşti cu ei sau îţi răspund la telefon atunci cînd îi suni. Cu cît funcţia deţinută de X ori de Y este mai importantă, cu atît distanţa dintre acesta şi restul lumii se adînceşte. Restul lumii obişnuite. De regulă, şefii, ca să le spun aşa, te bagă în seamă atît cît le eşti sau le-ai putea fi de trebuinţă, după care nu mai exişti pentru ei. Acest tip de comportament spune foarte multe despre X sau Y, despre caracterul acestuia. Bine, veţi spune că în politică nu-ţi trebuie caracter, din contră. Însă, lucrurile nu ar trebui să stea aşa, mai ales cînd vorbim despre personaje de care depinde soarta a mii sau chiar a milioane de oameni. După această cam lungă introducere am să vă spun că am avut ocazia să fac cîteva emisiuni şi cu Ludovic Orban, care la vremea respectivă nu era nici preşedinte de partid, nici prim ministru. Şi-acum deschid o paranteză: la una dintre lansările de carte ale lui Stelian Tănase, la puţin timp după ce acesta a trebuit să plece din funcţia de preşedinte-director general al TVR, unul dintre puţinii politicieni prezenţi la eveniment a fost domnul Orban. Dacă domnul Tănase ar mai fi fost şeful TVR la momentul lansării de carte, cu siguranţă că sala ar fi fost plină ochi de oameni din zona politică şi guvernamentală. Închid paranteza. La o zi după preluarea funcţiei de prim ministru i-am trimis un sms de felicitare lui Ludovic Orban, iar acesta mi-a răspuns, mulţumindu-mi. Vă daţi seama că domnul Orban a primit sute ori poate chiar mii de telefoane şi sms-uri în acesta zile de la şeful cel mare, de la colegi şi adversari, de la prieteni şi neprieteni. Dacă nu ar fi răspuns, ar fi fost de înţeles. Răspunzînd, înseamnă că lui Ludovic Orban nu i s-a urcat la cap. Nu ştiu dacă domnul Orban va fi un prim ministru bun, dar dacă rămîne cu picioarele pe pămînt şi cu capul pe umeri, şi nu începe să umble cu nasul pe sus tot e ceva.