Clasamentele sunt produse sociolgice foarte bine digerate de public. Sînt argumente uşor utilizabile şi relevante iar România, ca ţară membră a Uniunii Europene, s-a aflat nu o dată fie în top, fie la coadă, ceea ce devine şi mai interesant. De fapt, acesta este scopul unui clasament şi, categoric, nimic nu e mai banal decît poziţionarea pe la mijloc. Deşi în general, sîntem adepţii jumătăţilor de măsură, cînd vine vorba de topuri, strălucim. Recent a apărut un studiu despre numărul de emigranţi aflaţi în închisorile din Uniunea Europeană, efectuat de o echipă de jurnalişti, citat de EU Observer. Intuiţi rezultatul: România este statul european cu cel mai mare număr de emigranţi aflaţi în închisorile din UE. Aceştia sînt infractori prinşi, dovediţi, condamnaţi. Cîţi alţii or mai fi? Dacă vă consolează cu ceva, aflaţi că ţara cu cel mai mare număr de deţinuţi în interiorul Blocului comunitar este Maroc, iar comparativ cu alte state membre UE nici procentual nu sîntem pe primul loc. Ne ia Lituania, dar numai pentru că populaţia ei este incomparabil mai mică decît a României: nici 3 milioane de cetăţeni populează micul stat baltic. Ar mai fi de spus că studiul cu pricina nu include Croaţia, Malta şi Cipru. Mi-e teamă însă că nici dacă le-ar include, realitatea n-ar fi mai bună – România este principalul exportator de infractori în Uniunea Europeană, cu 11.511 deţinuţi în 2015. Este urmată de Albania, Turcia şi Polonia. Din nou, dacă credeţi că vă consolează cu ceva, mai aflăm că românii sunt, în mare parte, condamnaţi în UE pentru infracţiuni considerate neînsemnate, cum ar fi furturi din magazine, spargeri şi furturi din buzunare. Acelaşi studiu ne spune ceea ce noi bănuiam deja, că majoritatea cetăţenilor români condamnaţi sînt săraci şi discriminaţi acasă şi în afara ţării. Sigur, pe lîngă aceste găinării deloc lipsite de importanţă, există şi delicte serioase cu care românii s-au remarcat de-a lungul vremii în Europa, de genul fraudă online, trafic de fiinţe umane şi furt din ATM-uri. Sînt lucruri pe care le ştim deja şi aceleaşi întrebări la care căutăm răspuns: este opinia europenilor despre români o prejudecată? E firesc să ne simţim lezaţi cînd ni se pune eticheta de hoţ? Avem vreo şansă să ne spălăm imaginea? Contează? Eu zic că da, ce-i de făcut însă ţine de fiecare dintre noi, de cum gîndim, de cum ne educăm copiii, de cum votăm, de cum respectăm legile, de cît de cinstiţi sîntem cu noi înşine, de cîte şi mai cîte…
Alina Mihăescu
