În România, cum scoate cineva capul în lume, cum se găsesc unii care să-l conteste direct sau cu mantinela, că tot au fost recent Jocurile Olimpice de Iarnă, unde printre sporturile vedetă s-a numărat hocheiul. Cum s-a vehiculat în spațiul public numele lui Mihai Dimian, rectorul Universității ”Ștefan cel Mare” Suceava, pentru funcția de ministru al Educației, cum au început să apară materiale de presă care strîmbă din nas vizavi de această prpunere. Articole construite în baza unor informații și comentarii oferite de diverși binevoitori.
De pildă, o publicație din Capitală scrie: ”Potrivit clasamentului universităților românești publicat de Ministerul Educației și Cercetării, Universitatea <Ștefan cel Mare> din Suceava este pe locul 21 între universitățile din România, după Universitatea din Craiova și Universitatea <Lucian Blaga> din Sibiu”. În România sînt 32 de universități. Așa este, cum spune materialul de presă, numai că vorbim despre un clasament mai degrabă cantitativ, și nu de unul calitativ.
Dar, haideți să vorbim despre un alt clasament. Conform universității sucevene, ediția 2026 a clasamentului QS World University Rankings: Europe, publicată astăzi, 28 ianuarie, plasează Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava (USV) în eșalonul 581-590, la nivel continental. Astfel, USV se bucură în continuare de statutul de universitate de excelență pe plan european și rămâne între cele mai performante universități din România. În clasamentul național, față de anul trecut, numărul de universități românești ierarhizate a crescut la 21, iar USV a înregistrat cele mai bune rezultate la numărul de citări raportat la numărul de publicații (locul 2), raportul dintre numărul de cadre didactice şi numărul de studenți (locul 2), prestigiul academic (locul 3), ponderea cadrelor didactice din străinătate (locul 3). Deci, vorbim despre un clasament de dată recentă – 28 ianuarie 2026.
În articolul respectiv se mai spune că ”Mihai Dimian nu este membru PNL, ci este susținut puternic de PSD și de conducerea Consiliului Național al Rectorilor, apropiată de asemenea de social-democrați. Dimian este continuatorul pe plan local al fostului ministru și rector susținut de PSD Valentin Popa, el fiind chiar rector interimar al Universității din Suceava câtă vreme Popa s-a suspendat din această funcție pentru a fi ministru al Educației în Guvernul Dăncilă”. Formulări tendențioase, din care reiese că domnul Dimian este un pesedist mascat și că vrea să continue ceea ce a făcut cineva numit în funcție de Viorica Dăncilă, care se știe ce imagine publică are. În ceea ce-l privește pe domnul Popa, acesta s-a înscris în PSD cu puțin timp înainte de a fi numit ministru, nu s-a manifestat absolut niciodată ca un membru de partid și nu mai are nici o treabă cu PSD de cînd a plecat din fruntea Ministerului Educației. Și dacă Mihai Dimian a ajuns rector după mandatele lui Valentin Popa ce-i cu asta? Era nevoie de o perioadă tampon în care funcția să fie ocupată de paznicul universității, ca să nu se spună că domnul Dimian este continuatorul domnului Popa? Și dacă este continuatorul proiectelor lui Valentin Popa, ce-i rău în asta?
În altă ordine de idei, reiese că în privința numirii ministrului Educației, premierul PNL, Ilie Bolojan, face jocurile PSD.
Mihai Dimian numai pesedist nu este. Orice, dar numai pesedist nu este. De fapt, în afară de politica universității, domnul Dimian nu a făcut o altfel de politică.
Deci, nu este important că Mihai Dimian este un om cu studii solide și cu proiecte de cercetare în străinătate, că este un om cu o capacitate mare de muncă și cu viziune, și că universitatea suceveană este într-un proces amplu de dezvoltare din punct de vedere al infrastructurii și al programelor de studiu. Nu este important, pentru că alții vizează postul respectiv, iar Mihai Dimian trebuie faultat. Trebuie faultat fiindcă nu este în nu-știu-ce gașcă de partid și pentru că este de la Suceava, și nu-i de prin Ardeal ori de prin sud, acolo unde sînt numai facultăți de miniștri.
Atacul cu mantinela împotriva suceveanului Mihai Dimian prin intermediul unei publicații centrale reprezintă o ”salvă” de influențare a lui Ilie Bolojan și de intimdare a lui Mihai Dimian.
