Sînzienele sau ziua în care moaştele Sfîntului Ioan cel Nou de la Suceava sînt scoase şi purtate într-o procesiune prin minunatul nostru oraş a dobîndit un nou specific. Altul decît aducerea ploii cu mici excepţii, aşa cum s-a întîmplat şi anul acesta. Specificul cel nou, ca să rămînem în context, este acela că Poliţia Judeţeană ne arată că în subordinea sa există cu adevărat un departament rutier cu tot cu angajaţi. Este cred, singura zi de peste an în care poliţiştii rutieri sînt pe traseu. Ca să fluidizeze circulaţia? Aiurea. Ca s-o blocheze, făcând loc procesiunii moaştelor. Au împînzit oraşul peste tot, unde nici nu te aşteptai doar ca să nu te lase să treci. Faptul că asigură sfîntului un traseu fără vehicule rutiere n-ar fi un mare impediment, căci nu e un capăt de lume să se întîmple asta o dată pe an. Problema e că nu ni se oferă alternativă şi că nici nu li se pare normal s-o facă. Întîmplarea face să locuiesc în centru – ghinion! La peste 30 de grade Celsius, cu copilul în maşină, am proasta inspiraţie de a încerca să ajung, atunci, acasă. O oră m-am învîrtit pe toate variantele posibile, degeaba însă, căci toate ajungeau la cîte un poliţist intransigent, transpirat şi nervos care mă obliga să mă îndepărtez de obiectiv. Nici unul nu ştia pe unde ar trebui să circulăm. Tuturor însă le era clar pe unde n-o putem face. Am întrebat civilizat în repetate rînduri cum aş putea să ajung în punctul dorit. Nu ştiu doamnă, nu blocaţi circulaţia, nu e treaba mea să vă dau soluţii. Literalmente aşa mi-a răspuns un poliţist rutier aflat în trafic în exerciţiul funcţiunii, că nu el trebuie să dea soluţii. Cu alte cuvinte, treaba lui era, asumat, să facă loc moaştelor şi atît. Şi cînd eu credeam că viii cu viii şi morţii cu morţii, un cetăţean pieton, martor la discuţia cu poliţistul mi-a sugerat hîtru să trec şi eu pe sub sfînt că poate aşa se rezolvă şi ajung şi eu acasă. E posibil ca omul să fi avut dreptate.
