30 de milioane de euro. Aceasta este suma pe care Primăria Suceava a accesat-o de la Uniunea Europeană în 11 ani. Anunţul a fost făcut de viceprimarul Lucian Harşovschi de Ziua Europei, care a fost pe 9 mai, iar acesta consideră că se poate vorbi despre un bilanţ pozitiv. Oare. Aşadar, Suceava a cîştigat cam 3 milioane de euro pe an, o sumă deloc de neglijat într-un oraş care nu produce prea mult şi în care din taxele şi impozitele locale plătite de cetăţeni se adună cu chiu cu vai un milion de euro pe an. Pe de altă parte, băncile comerciale, în mare parte din ţări membre ale Uniunii Europene, au produs grămezi de bani pe aceste meleaguri. S-au construit două parcări subterane cu bani de la UE, dar cu banii pe care i-au făcut băncile se pot construi vreo 20 de parcări subterane la Viena, la Roma, la Atena sau la Budapesta. Apoi, industria locală fiind distrusă aproape în totalitate, nu mai face nimeni nici un fel de concurenţă fabricilor occidentale, care-şi pot vinde mărfurile în voia cea bună. S-a modernizat iluminatul public cu fonduri europene, dar s-a făcut cu utilaje şi cu becuri importate din Vest, aşa că banii s-au întors de unde au venit. Dar cel mai tare şi mai tare au de cîştigat hipermarket-urile, toate, dar absolut toate avînd capital străin. A cumpărat Suceava cîteva biciclete electrice şi cîteva maşinuţe electrice cu fonduri elveţiene, dar cu banii făcuţi de marile magazine în municipiul Suceava s-ar putea achiziţiona toată producţia mondială de biciclete şi maşinuţe electrice dintr-un an. Exagerez, dar vreau să subliniez mai apăsat situaţia existentă. Aşadar, în ansamblu, bilanţul pozitiv nu prea este pozitiv. Bine, municipalitatea a făcut nişte lucruri cu bani de la Bruxelles, dar per total Uniunea Europeană a avut numai de cîştigat de pe urma noastră. Aşadar, nu prea sîntem chit. Dar asta e, mergem înainte, fiindcă, vorba primarului Ion Lungu: „Mergem înainte, că în spate podul e rupt”. Şi să te rogi de ruşi să-ţi facă un pod nou, mai bine nu, iar noi, de unii singuri nu ne descurcăm, pentru că nu mai avem cu ce şi nu mai avem cu cine.
Tot înainte, că în spate podu-i rupt!
