Nu știu astăzi care e placa, dar pe vremea mea învățam cu toții la școală că țara noastră e cum alta nu-i: are munți și văi bogate, dealuri și cîmpii mănoase, rîuri, mare și deltă. Ceea ce este adevărat, numai că asta nu înseamnă că e cea mai cea și că lumea întreagă ne invidiază și visează să ajungă pe aste binecuvîntate meleaguri de poveste. Vorbind la rece, fără imbold patriotic, la datele fizice pe care le prezintă, România chiar este o țară frumoasă ceea ce, din punct de vedere tursitic, ar trebui să fie un atu. Nu este însă suficient ca să putem vorbi de turism productiv care să dea roade concrete, generatoare de PIB în creșetere. Sînt importanți turiștii români care își cheltuie economiile în țară, dar tare ne-am dori mai mulți turiști străini căci ei aduc infuzie de capital. Realitatea este că majoritatea străinilor care vin să petreacă sejururi în România nu vin să facă turism propriu-zis, ci pentru afaceri, tîrguri sau conferințe. Peste 65% din numărul total de turiști străini nu vin cu scopul de a se relaxa și bucura de superba Grădină a Maicii Domnului sau oricum ar vrea marii patrioți să o numească. Faptul că printre două work-shopuri și 3 seminarii, mai vizitează și o cramă sau ocupă peste noapte pensiuni și alte locuri de cazare, e foarte bine pentru operatorii noștri de turism, dar asta nu se cheamă turism. Aceștia sînt clienții lor din întîmplare, nu premeditat și ca urmare a unor strategii de business. Și nici măcar restul, de circa 35%, nu vin toți să fie turiști. O bună pare dintre aceștia aleg România din cu totul alte motive: cumpărături, evenimente culturale și sportive, vizitarea prietenilor și rudelor, tratament medical sau pur și simplu, transit. Ca urmare, rămîne un procent firav de turiști în adevăratul sens al cuvîntului fapt pentru care singurii responsabili sînt agenții economici și Ministerul de resort. Cîtă vreme vor prefera să aibă turiști bazîndu-se pe noroc, să nu se mire că-i bîntuie ghinionul.
