”Copiii din Masaka: Cu ritmul în suflet” este, conform Netflix, ”un scurt documentar optimist, în care copiii de la un orfelinat din Uganda au parte de vindecare, răspândesc speranța și obțin gloria mondială cu videoclipuri virale”. Cinemagia scrie că ”în inima regiunii Masaka din Uganda, unde umbrele crizei HIV/SIDA încă persistă, un mic orfelinat s-a transformat într-un simbol al speranței. Masaka Kids Africana îi poartă pe spectatori dincolo de videoclipurile virale, dezvăluind o comunitate unică, în care copiii orfani reușesc să transforme greutățile în bucurie, folosind dansul pentru a atinge vindecarea, apartenența și promisiunea unui viitor mai luminos”.
Documentarul îl prezintă pe un educator care a adunat de pe străzi copii fără părinți sau cu părinți care habar nu aveau de ei. De pe străzi e mult spus. De pe niște ulițe prăfuite. În centrul respectiv, care însemna niște barăci în care copiii învățau, dormeau claie peste grămadă și mîncau cît să poată supraviețui, educatorul a exploatat, în sensul bun al cuvîntului, talentul uriaș al acestora – dansul. Dansul făcut cu o naturalețe și o bucurie uimitoare. În paralel cu lecțiile pe care le făceau, copiii dansau, iar videoclipurile încărcate online au atras milioane de admiratori și le-au adus multe invitații pentru a susține recitaluri pe tot Globul. Cu banii cîștigați din dansurile și spectacolele copiilor a fost construit un centru decent, unde aceștia au condiții mult mai bune de trai și pentru a învăța. Și vor să învețe, pentru că au înțeles că numai așa vor scăpa definitiv de sărăcia profundă pe care au cunoscut-o atît de bine încă de la naștere.
Documentarul ar putea fi urmărit de elevii care au ce le trebuie, dar tot sînt nemulțumiți, aceștia reproșîndu-le părinților că nu fac mai multe pentru ei. Documentarul ar putea fi urmărit și de elevii care provin din familii foarte modeste sau chiar sărace de-a dreptul, care ar putea înțelege că nu ești condamnat să rămîi veșnic la marginea societății, dar că pentru asta trebuie să muncești. Și, nu în ultimul rînd, documentarul ar putea fi urmărit și de educatori, care pot vedea cîte lucruri bune pentru copii se pot face cu mijloace materiale aproape inexistente, dar cu foarte multă pasiune și cu credința că orice copil poate fi luat de pe o uliță prăfuită și pus pe drumul cel bun.
