Soluția pentru Suceava este ca pe axa spirituală să nu se mai construiască nimic. Axa spirituală însemnînd Cetatea de Scaun, Mănăstirea „Sf. Ioan”, Biserica Mirăuți, Casa de Cultură, Teatrul „Matei Vișniec”, Biserica „Sf. Nicolae” și Catedrala, în opinia arhitectului Doru Olaș Ghiocel. Domnul Olaș reprezintă o voce autorizată în domeniu, dacă e să ne gîndim că el a proiectat Catedrala de pe Mărășești și îndrăzneața biserică din apropierea Palatului de Justiție, ca să mă opresc la doar două exemple. Într-o emisiune la postul nostru de radio, domnul Olaș a spus: „Aș face un parcurs de la Cetate pînă la Catedrală prin tot felul de lucruri, pornind de la scuaruri. Axa asta să devină ceva liniștitor. Toată zona asta să fie una liniștită, iar fațadele blocurilor să aibă o continuitate. Suceava, în afară de un anumit exces, are potențial. Suceava este încă verde. Încă are potențial, trebuie susținut. Mă gîndesc la Suceava, nu la intervenții, la neintervenții. Să se ducă în alte părți să găsească locuri de construit și să lase ceea ce e, așa cum e. Să se facă numai zone în care să se planteze”. Unde-i arhitectul? Nu arhitectul Doru Olaș Ghiocel, ci arhitectul Sucevei? Nu există așa ceva. Pe de altă parte, partidele politice aflate acum în campanie electorală se laudă cu candidații lor minunați, atît cu cei pentru funcția de primar, cît și cu cei pentru pozițiile de consilier local. Că sînt candidați cu experiență, că media de vîrstă, că pricepere, că oameni cumsecade, că cinstiți, că devreme acasă, că ingineri, profesori, doctori și afaceriști. Însă, unde-s arhitecții de pe locurile eligibile de pe listele partidelor care contează? Nu-s, de parcă Suceava, la cît au ciopîrțit-o unii, nu ar avea nevoie, mare nevoie, de arhitecți.
Unde-s arhitecții?
