Mă uit la propria-mi mașină pe care, din lipsă de timp, n-o duc la spălătorie săptămînal. E atît de murdară că-mi vine să merg pe jos. Degeaba însă, pentru că de pe jos vine mizeria. Se știe că în această perioadă a anului iese la iveală toată murdăria depusă din septembrie încoace. Ne așteptăm la asta, suntem obișnuiți cu praful și noroiul, dar ne intrigă faptul că totuși, la alții se poate. La alții primăvara vine curată, cu soare și în pantofi. La noi firma de salubrizare are de strîns mormane de gunoaie pe lîngă care spălatul străzilor cu detergent pe care îl sugerez este o nimica toată, o fiță. Apropos, am plătit de curînd impozitele la Primărie și am remarcat că cea mai mare sumă e pentru salubritate. Nu pentru casă, nu pentru mașină, ci pentru curățenie. Dar nici așa nu e de-ajuns. Mă rog, revenind la mașina cea murdară, n-avem de-ales – să ne facem abonament la spălătorie și timp s-o frecventăm. Ce ne facem însă cu mijloacele de transport în comun care circulă pe aceleași străzi și care deservesc mii de suceveni care au ajuns să nu mai vadă pe geam în ce stație sînt. De vreo săptămînă autobuzele nu mai pot fi spălate pentru că pompa cu presiune s-a defectat. E nevoie de una nouă care costă 10 mii de lei. Dacă o astfel de sumă a ajuns să fie o problemă pentru mersul normal al unei societăți publice, ceva nu e în regulă. Problema ridicată de administratorul Societății de Transport Public Local, prin intermediul presei, este absolut legitimă. El spune că situaţia actuală ar fi putut fi evitată dacă proiectul propus a fi prins în bugetul local al municipalităţii sucevene anul trecut, n-ar fi rămas la stadiul de intenţie. TPL solicită o spălătorie proprie, care să presteze servicii şi contracost celor interesaţi, precum şi o staţie ITP, care ar scuti societatea de o grămadă de cheltuieli, ba chiar ar aduce şi venituri suplimentare. Nu e nevoie să fii mare om de afaceri ca să înțelegi oportunitatea unui asemenea proiect iar Consiliul Local ar trebui să-l susțină deplin. Cu gîndul la pantofii de primăvară, sperăm că sîntem în asentiment.
