Declanşarea planului roşu de intervenţie nu mai e la fel de excepţională cum ne obişnuise inerţia. Evenimente tragice recente au energizat forţele de intervenţie – nu că le-am reproşa ceva, dar pur şi simplu realitatea a devenit mai provocatoare. Activitatea pompierilor militari este una absolut respectabilă pentru noi şi foarte solicitantă pentru ei. Dacă ei sînt pregătiţi pentru intervenţii de forţă majoră, nu se poate spune acelaşi lucru despre noi, populaţia beneficiară. Iar educarea noastră în acest sens tot în mîinile lor stă, dovadă exerciţiile periodice care simulează anumite dezastre şi intervenţiile de rigoare. La fel se întîmplă zilele acestea în Suceava, unde ISU şi celelalte instituţii de sprijin vor organiza un exerciţiu de evacuare şi instalare a unei tabere de sinistraţi, salvarea unor persoane din mediul acvatic, salvarea unor persoane surprinse de un seism, misiuni de stingere a unui incendiu în zona Casei de Cultură, descarcerare în urma unui accident rutier şi verificarea sistemului de înştiinţasre-alarmare. Aflăm astfel dacă sună sau nu sirenele, dacă nu cumva sînt înfundate de cuiburile de pescăruşi sau alte vietăţi zburătoare. De fapt, e o chestiune foarte serioasă şi importantă, căci, în caz de dezastru, nu ştiu zău, ce altceva în afară de panică generalizată s-ar putea întîmpla. În acest context, ne amintim că pe vremuri, la Suceava, exista şi un centru de comandă subteran, exact pentru situaţii extreme. Era construit special pentru asta, în subsolul Hotelului Bucovina. Deşi spaţiul cu pricina avea o cu totul altă destinaţie decît cea turistică, odată cu privatizarea unităţii de cazare, noul proprietar a preluat tot, integral. O perioadă a tolerat contra unei chirii funcţionarea centrului de comandă în acelaşi loc. Pînă într-o zi cînd Protecţia Civilă a trebuit să-ţi facă băgăjelul şi să se mute în alt subsol, deloc potrivit, în niciun caz pentru asta făcut – la Primărie. Un astfel de centru de comandă în caz de calamitate este genul de construcţie pe care ne-o dorim doar s-o avem, nu să o şi folosim. În condiţii normale, de linişte şi pace, nu e nicio tragedie că nu sîntem pregătiţi pentru un dezastru, dar n-aduce anul ce-aduce clipa. Nu ne intră-n cap că atunci cînd vindem ceva e cazul să şi punem la loc. Că Dumnezeu ne dă dar nu ne pune şi-n traistă.
