Serviciul de Ambulanță al Județului Suceava este, prin natura sa, între ciocan și nicovală. Nu ne dorim să avem de-a face cu personalul și serviciile pe care le oferă, dar ne bazăm pe ei în caz de ceva. Sunt cei indispensabili și care, realmente, ne ajută, dar în capul lor se sparg toate nemulțumirile. Lor li se reproșează că au ajuns prea tîrziu, că primul ajutor nu e pe cît de eficient ne-am dori să fie. Așa cum ne enervăm pe dispecerii de la 112 că ne întreabă de două-trei ori același lucru, fără să știm că, între timp, ei au trimis deja ambulanța sau pompierii, dar trebuie să respecte niște protocoale tot spre binele nostru, la fel ne descărcăm nervii pe mediii și paramedicii de pe ambulanțe. De cele mai multe ori, nu numai că nu ei sînt vinovați de întîrzieri, ci chiar noi, beneficiarii serviciilor lor, revoltați la o adică. Spun la o adică pentru că doar dacă sîntem noi în situația cu pricina stăm și judecăm circumstanțele. De cît ori în trafic nu vedem șoferi care nu reacționează la semnalele luminoase sau sonore ale ambulanțelor? Cîte străzi și intersecții sînt de-a dreptul blocate din cauza parcărilor haotice? Toate aceste mașini sunt obstacole în calea ambulanțelor sau a pompierilor, dar nimeni, niciodată nu se gîndește la asta cînd își parchează bucuros mașina cît mai aproape de casă sau birou. Nimeni, niciodată, nu se gîndește că în ambulanța ce ar putea trece pe acolo cu întîrziere ar putea fi tata, fiul sau prietenul său. Polițiștii îi amendează pe unii cu spor. Se vede treabă că actualul cuantum e prea mic, se vede treabă că ritmul în care se întîmplă e nesatisfăcător. Sunt zone fierbinți în oraș unde probabil ar fi indicat să „plantăm”, cum se spune, un polițist. Sînt zone tabu, precum strada Scurtă, pe unde trec toate ambulanțele, pentru că acolo e baza lor. Acolo, orice parcare ar trebui interzisă și orice abatere sancționată drastic. Dincolo de treaba autorităților de a amenaja locuri de parcare, de a amenda conducătorii auto și de a reglementa într-un fel sau altul proceduri, să nu uităm că e vorba de viață și de moarte, a mea, a ta, a fiecăruia dintre noi.
Alina Mihăescu
