Am văzut de curînd un titlu ce mi-a atras atenția: România, din nou grînarul Europei. Era un reportaj despre agricultura noastră cea de toate zilele căreia îi merge din ce în ce mai bine, dar e controlată din ce în ce mai mult de oameni de afaceri străini. Asta e! Dacă noi n-am fost în stare, măcar să folosească cineva resursele naturale ale acestei țări înzestrate de Dumnezeu, așa cum le place mult unora să spună. Această muncă a pămîntului, puțin apreciată și de care românul a cam fugit în ultimele decenii, se dovedește a fi chiar unul din secretele reușitei. Nu doar cerealelor le priește pămîntul românesc, ci și viței de vie. Potrivit datelor Eurostat, cu 855.000 de zone individuale înregistrate, România deține cel mai mare număr de podgorii din Uniunea Europeană. Această cifră reprezintă nu mai puțin de 36% din totalul acestora, la nivel european. La numărul total de hectare cultivate ne ia doar Spania, Franța, Italia și Portugalia, dar la numărul de podgorii conducem detașat. Din păcate, doar 27,7% din suprafața totală ocupată de podgoriile din România este dedicată producerii de vinuri de calitate superioară. Sunt țări care pălesc la numărul de podgorii, dar merg doar pe varianta vinului de înaltă calitate, 100%. Poate că nu e cazul să ne propunem noi asta, nu de alta dar nu se poate să rămînem fără streșinică. Pe de altă parte însă, e păcat ca mai puțin de o treime să fie vin de calitate superioară. Eu știu că sloganul „noi nu ne vindem țara” e preferatul multora dar dacă tot nu ne apucăm să facem o super-afacere din viticultură, măcar să-i lăsăm pe alții, că sigur se găsește careva care să înțeleagă oportunitatea.
Alina Mihăescu
