Mai mulţi profesori suceveni îşi fac bagajele pentru că vor părăsi sistemul de învăţămînt. Unii o vor face forţaţi de faptul că se vor desfiinţa clase şi şcoli, iar alţii o vor face de bună voie fiindcă s-au săturat de bătaia de joc a guvernanţilor care-i obligă să lucreze în condiţii improprii şi pe bani puţini. Deştepţii aflaţi în fruntea trebilor au stabilit că finanţarea în învăţămînt se va face „per capita”, de parcă învăţămîntul ar trebui să fie o activitate profitabilă ca sereleul unui ministru, dar şi de parcă elevii ar fi oi, capre sau vaci. Măcar să-i spună finanţare „per copita”! În timp ce profesorii de rînd aşteaptă să fie trimişi la coada vacii, la tarabă în bazar sau la căpşuni în Spania, cei de la vîrful Inspectoratului Şcolar Suceava nu mai pot de bine. De pildă, pensionarul Mihai Vitcu este atît de în formă încît nu poate sta acasă şi de aceea bate zilnic drumul pînă la Inspectorat, acolo unde este adjunct. Dacă nu i-ar fi foarte bine ca adjunct al IŞJ, domnul Vitcu ar sta acăsucă sau la table în parc şi nu ar veni pînă la Suceava tocmai de la Fălticeni. Nici şeful Inspectoratului Şcolar Suceava, Petru Carcalete, nu ar face zilnic naveta pe relaţia Rădăuţi-Suceava dacă nu i-ar conveni funcţia. Dar oare cu ce maşini se deplasează cei doi domni şi cît costă şoferii, benzina şi întreţinerea autoturismelor? Cîte salarii de învăţător sau de profesor la ţară, la o şcoală care urmează să se desfiinţeze din motive ce ţin de costuri, ar putea fi plătite din banii aruncaţi pe naveta domnilor Vitcu şi Carcalete? Sau poate că Mihai Vitcu şi Petru Carcalete se fîţîie cu maşinile lor şi suportă toate cheltuielile din propriul buzunar. Dar domnii înainte amintiţi or avea buzunare atît de largi, adică ei, din muncă cinstită, cîştigă atît de bine ca şefi ai Inspectoratului? Oricum, dacă cei doi nu sînt navetişti pe banii IŞJ, aceştia merită, pentru efortul deosebit pe care-l fac, să li se ridice statui în faţa Inspectoratului, iar instituţia să fie botezată Mihai Carcalete sau Petru Vitcu.







