Duminică, 19 iulie, în jurul prînzului, la peste 30 de grade Celsius, Gara Ițcani părea că-și trăiește ultimele clipe de viață, căldura sufocantă încercînd să-i stoarcă ultimele picături de energie. Noroc de zgomotul făcut de o locomotivă la care erau atașate două vagoane, care nu se știe de unde venea și încotro se îndreapta, și care demonstra că gara încă mai are puls.
Șantierul Gării Ițcani este abandonat de ani de zile, iar clădirea este o ruină, care, însă, nu vrea să abandoneze lupta cu viața, stînd demnă în picioare, în speranța că pînă la urmă va veni cineva care să-i aplice tratamentul potrivit. Gara de la Ițcani a fost construită în anul 1871 și este inclusă pe lista monumentelor istorice. În 2016 a început reabilitarea obiectivului, însă lucrările au fost abandonate în 2019 din lipsă de bani. Finanțarea trebuie asigurată de Ministerul Transporturilor prin CFR Infrastructură. Prin 2023 se auzise pe la București că Ministerul Transporturilor intenționa să treacă gara în proprietatea autorităților sucevene. Aflînd asta, directorul Muzeului Național al Bucovinei, Emil Ursu, spunea că Gara Ițcani ar putea fi restaurată cu fonduri europene dedicate patrimoniului industrial. La parterul clădirii ar fi fost spații pentru CFR, iar în rest ar fi fost muzeu. Transferul nu s-a produs nici în ziua de astăzi.
Din autobuzul de Ițcani, în gară a coborît o singură persoană și a urcat o singură persoană. Peste drum de gară este un parc care pe vremuri era plin de viață, cu oameni care coborau din tren sau așteptau trenul și se opreau pe o bancă sau la terasa de acolo. La fosta terasă, la care veneau și oameni din celelalte cartiere ale Sucevei și care de mult nu mai există. Terasa care i-a luat locul este pregătită pentru demolare. Parcul, reabilitat nu de mult, este complet neglijat. Actuala administrație are un plan pentru re-reabilitarea acestuia.
În fața parcului este un chioșc obosit care este închis definitiv, iar mai încolo există un magazin mixt și o terasă îngrijită, unde la ora prînzului, cei patru-cinci bărbați care au trecut pe acolo au băut cafea, suc, bere sau tărie.
În 20 de minute, prin fața terasei au trecut niște tineri supți de vlagă care cărau ceva în niște plase din plastic și vreo două persoane care caută prin buncăre. Au trecut și două doamne elegante în drum către stația de autobuz, probabil.
De la terasă, mergînd cîțiva metri pe un fel de trotuar ajungi la Biserica ”Sfinții Arhangheli”, un lăcaș de cult bine îngrijit. Gabriel Herea, unul dintre preoții slujitori, refuză să accepte că Ițcaniul este un cartier fără viață, dînd ca exemplu numărul mare de credincioși care vin la biserică și faptul că în acest cartier, care nu înseamnă doar zona din jurul gării, ci și strada Traian Vuia, dar și străzile care duc spre cartierul Burdujeni ori spre comuna Mitocu Dragomirnei, s-au mutat la casele ori la blocurile nou construite mulți oameni, iar unii tineri. Preotul Herea insistă că Ițcaniul este un cartier cu potențial.
Centrul cultural ”Arta”, fostul cinematograf renovat în urmă cu cîțiva ani, este animat, de regulă, doar în timpul unor activități școlare. Preotul Herea spune că și de Sfîntul Nicolae, atunci cînd Biserica dă startul Sărbătorilor de Iarnă. În ceea ce privește piața de la Ițcani, care cu zeci de ani în urmă semăna cu un furnicar, în special joia, este renovată, dar zace închisă, pentru că nimeni nu este interesat de aceasta.
Poți să asfaltezi la Ițcani, poți să pui pavele pe trotuare și poți să faci o fîntînă arteziană în parc, dar pînă cînd gara nu va fi renovată și redată circuitului, degeaba, pentru că gara este inima cartierului, iar fără ca aceasta să fie sănătoasă, Ițcaniul nu trăiește cu adevărat.
