Pe 6 noiembrie, la Muzeul Național al Bucovinei, istoricul american Grant T, Harward și-a lansat cartea ”Războiul sfînt al României. Militarii, motivația și Holocaustul”. Directorul muzeului, Emil Ursu, prezent la lansare, a spus, în cadrul unei emisiuni la Radio Top, că au fost destul de mulți oameni la eveniment și că s-au vîndut în jur de 30 de volume, ”ceea ce este destul de bine”.
A adăugat Emil Ursu: ”Au fost două categorii mari de public: oameni care aveau cartea, au venit, au luat autograf, au rămas sau au plecat, și oameni care au participat la lansare și care, sigur, și-au cumpărat cartea pe loc, au luat autograf. Nu s-au pus întrebări, a fost o lansare interesantă… De ce spun o lansare interesantă? Cartea, așa cum s-a precizat și la Radio Top, încearcă să prezinte motivația soldaților români vizavi de Holocaust și vizavi de campania din Est. La sfîrșitul volumului autorul analizează și motivația pentru campania din Est, motivație care nu prea a existat, însă a fost imediat creată. Practic, autorul analizează patru direcții: una este naționalismul, al doilea este motivul religios, al treilea anti-semitismul și al patrulea anticomunismul. Ei bine, cele patru motive au fost valabile pentru campania din Est. Pentru campania din Vest au rămas primele două. Mereu li s-a spus soldaților <Domnule, pentru Transilvania trebuie să luptăm, trebuie să facem eforturi> și așa mai departe”.
Prezentarea cărții a făcut-o profesorul universitar doctor Cătălin Turliuc de la Universitatea <Al. I. Cuza> din Iași. A spus domnul Ursu: ”Un om interesant, un om care a încercat, cumva, să-i explice că această motivație n-a fost valabilă doar la poporul român, mă rog, a încercat să dilueze puțin mesajul autorului”.
Emil Ursu a mai spus la Radio Top că încearcă de mai bine de jumătate de an să se pună la curent cu tot ce înseamnă perioada Holocaustului și a precizat: ”Citesc diverse lucrări cu diverse surse, cu diverse cifre și așa mai departe. Pînă una alta, după Germania, românii au produs cel mai multe victime. Ne place sau nu ne place e o realitate istorică. Eu vorbesc după Germania. Ăsta e un aspect. Al doilea aspect, vrem sau nu, vorbim de un număr substanțial de oameni care au fost uciși. Și au fost uciși cu sălbăticie uneori. (…) Evident, nu toată armata română a făcut asta, dar o parte importantă și mai ales partea care s-a ocupat efectiv de Transnistria. Probabil devenise, așa, uzuală crima. Pe de o parte. Pe de altă parte, ne uităm, statul major și, în sfîrșit, comandamentele armatelor, la un moment dat au început să acuze și sînt oameni care au primit pedepse cu închisoare, au fost trimiși în linia întîi… Motivația însă n-a fost niciodată crima, ci jaful. Pentru că mulți din ăștia jefuiau cadavrele. Ei, unii o făceau atît de serios încît au fost acuzați. Sînt mărturii directe”.
Revenind la cartea istoricului american, Emil Ursu a precizat că Grant T. Harward a folosit pentru documentare cifrele date de documentele românești. A precizat directorul MNB: ”Evident, toți sîntem atenți la cifre. Cifrele sînt diferite în funcție de istoric, în funcție de discuție. Dar hai să mergem pe cifrele date de documentele românești, documentele militare în special. Și Grant Harward a folosit exact aceste cifre. Ei bine, cifrele sînt imense. La procesul mareșalului Antonescu, el spune că estimează numărul victimelor la 200.000. 200.000 de oameni. Ca atare, oricît ne-am chinui noi să spunem că lucrurile nu au stat așa, cred că trebuie să mergem mai departe, să recunoaștem că s-a întîmplat și să nu mai repetăm. Eu, personal, sigur, nu-s vinovat pentru ceea ce a făcut, nu știu, generația bunicilor, ce au făcut cei de atunci, dar în același timp trebuie să recunosc și trebuie să fac ceva ca să nu se mai întîmple. E adevărat, Hegel ne spune că istoria ne învață că din istorie nu învățăm nimic. Și dacă ne uităm pe glob vom mai găsi masacre și post-1945”.
