Neurochirurgul Dan Cristian Voinescu, doctor în științe medicale, șeful Secției Neurochirurgie de la Spitalul Universitar de Urgență Elias București, a primit titlul de ”cetățean de onoare” al municipiului Câmpulung Moldovesc. Proiectul inițiat de primarul Mihăiță Negură a fost aprobat în ședința Consiliului Local de joi, 25 septembrie, în prezența neurochirurgului și a familiei sale. Medicul a primit diploma și placheta din partea primarului imediat după aprobarea proiectului. Mihăiță Negură i-a oferit un buchet de flori soției medicului.
Primarul a declarat: ”Referatul primit cu cele peste 300 de semnături ale cadrelor medicale spune multe despre dumneavoastră, care ați salvat vieți omenești nu numai pe teritoriul României, dar mă refer în special în Bucovina. Chiar acum, recent, ați salvat o viață a unui tînăr de 40 și ceva de ani din Cîmpulung Moldovenesc, și ăsta este un lucru de apreciat pentru toată activitatea medicală pe care dumneavoastră ați făcut-o de atîția zeci de ani. Pentru noi, cîmpulungenii, și pentru noi, bucovinenii, numele dumneavoastră intră de astăzi în istoria municipiului ca și cetățean de onoare. Vrea să vă spun că cetățeni de onoare se fac cu ocazii mai deosebite. Iată că din 2020 Consiliul Local nu a mai aprobat vreun titlu de cetățean de onoare. Asta înseamnă că titlul de cetățean de onoare este cea mai înaltă distincție a unui cetățean al unei comunități fie ea comună, oraș sau municipiu. Vreau să vă mulțumesc în numele consilierilor locali, al cîmpulungenilor, al bucovinenilor pentru efortul pe care dumneavoastră l-ați făcut de a salva vieți omenești”.
La rîndul său, medicul Voinescu a declarat: ”Mă simt foarte onorat de acest titlu. Vreau să-i mulțumesc domnului primar, pe care-l cunosc de foarte mult timp, de pe vremea comuniștilor pot să spun. Vreau să mulțumesc Consiliulu Local și autorităților locale, care au arătat această înclinare spre ceea ce am făcut eu pentru Cîmpulung, pentru populație. Am făcut și eu cît am putut. Am plecat în 1973 din Cîmpulung, dar nu a fost un an să nu vin aici. Cîmpulungul reprezintă copilăria mea, absolvirea liceului, toate amintirile și toată familia mea. Mulțumesc familiei care e alături de mine, prietenilor care sînt alături de mine. (…) Cîmpulungul este în sufletul meu și ceva profund în creierul meu. Așa cum am păstrat de la tatăl meu o vorbă – casa părintească nu se vinde, nu am vîndut-o și vin în fiecare vară aici, și mă bucur. Vreau să vă felicit pentru cum arată orașul, pentru că fără să vreau compar an de an și arată splendid, și este meritul dumneavoastră. Încă o dată mă simt foarte onorat”.
